3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.

SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.

SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.

SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.

subînțeles2, ~ea a [At: DDRF / V: (înv) subtî~ / Pl: ~eși, ~e / E: subînțelege] 1 Care se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Care se înțelege de la sine fără să fie exprimat. 3 (Grm; d. subiect) Care, fără să fi fost exprimat înainte, poate fi dedus dintr-o întreagă situație expusă în fraza sau frazele anterioare.

subînțeles1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V. (înv) subtî~ / Pl: ~uri / E: subînțelege] 1 Ceea ce se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. în mod indirect dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Înțeles ascuns, neexprimat, care se deduce de la sine. 3 (Pex) Aluzie (1). 4 (Îlav) Cu ~ Semnificativ (1). 5 (Îal) Cu anumite aluzii. 6 (Îal) Pe ocolite.

SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. Propoziție cu subiect subînțeles.

SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. (Mai ales la pl., în expr.) A vorbi cu subînțelesuri = a face aluzii, a nu-și exprima gîndul direct.

SUBÎNȚELES, -EA adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].

SUBÎNȚELES s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege)

SUBÎNȚELES ~uri n. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. /v. a subînțelege

subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.

*subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ.

SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).

SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).

subînțelege vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pzi: subînțeleg / E: sub1- + înțelege cf fr sous-entendre] (C. i. ceva care nu este exprimat direct) 1 A lăsa, a face să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 A face să fie de la sine înțeles. corectat(ă)

subtînțelege v vz subînțelege

subtînțeles1 sn vz subînțeles1

subtînțeles2, ~ea a vz subînțeles2

suptînțelege v vz subînțelege

SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. A se înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.) ceea ce nu este exprimat; a se înțelege de la sine.

SUBÎNȚELEGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțeleg. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].

SUBÎNȚELEGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)

A SUBÎNȚELEGE subînțeleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege

subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte.

*subînțelég, -lés, a -lége v. tr. Nu maĭ exprim ceĭa ce e în gînd și se întelege ușor. De ex.: și mie una (adică: dă-mĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subînțeles (desp. su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelesuri

!subînțeles (su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelesuri

subînțeles s. n. (sil. mf. sub-), pl. subînțelesuri

subînțelege (a ~) (desp. su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 3 sg. subînțelege, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm, m.m.c.p. 1 pl. subînțeleseserăm; conj. prez. 1 sg. să subînțeleg, 3 sg. să subînțelea; ger. subînțelegând; part. subînțeles

!subînțelege (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 1 pl. subînțelegem, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm; part. subînțeles

subînțelege vb. (sil. mf. sub-) înțelege

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBÎNȚELEGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)

SUBÎNȚELEGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBÎNȚELES, -EA adj. (< subînțelege, după fr. sous-entendre – sous-entendu): în sintagmele atribut subînțeles, complement subînțeles, element predicativ suplimentar subînțeles, predicat subînțeles și subiect subînțeles (v.).

Intrare: subînțeles (adj.)
subînțeles1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subînțeles
  • subînțelesul
  • subînțelesu‑
  • subînțelea
  • subînțeleasa
plural
  • subînțeleși
  • subînțeleșii
  • subînțelese
  • subînțelesele
genitiv-dativ singular
  • subînțeles
  • subînțelesului
  • subînțelese
  • subînțelesei
plural
  • subînțeleși
  • subînțeleșilor
  • subînțelese
  • subînțeleselor
vocativ singular
plural
subtînțeles
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: subînțeles (s.n.)
subînțeles2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: su-bîn-, sub-în- info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subînțeles
  • subînțelesul
  • subînțelesu‑
plural
  • subînțelesuri
  • subînțelesurile
genitiv-dativ singular
  • subînțeles
  • subînțelesului
plural
  • subînțelesuri
  • subînțelesurilor
vocativ singular
plural
subtînțeles
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: subînțelege
  • silabație: su-bîn-, sub-în- info
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subînțelege
  • subînțelegere
  • subînțeles
  • subînțelesu‑
  • subînțelegând
  • subînțelegându‑
singular plural
  • subînțelege
  • subînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subînțeleg
(să)
  • subînțeleg
  • subînțelegeam
  • subînțelesei
  • subînțelesesem
a II-a (tu)
  • subînțelegi
(să)
  • subînțelegi
  • subînțelegeai
  • subînțeleseși
  • subînțeleseseși
a III-a (el, ea)
  • subînțelege
(să)
  • subînțelea
  • subînțelegea
  • subînțelese
  • subînțelesese
plural I (noi)
  • subînțelegem
(să)
  • subînțelegem
  • subînțelegeam
  • subînțeleserăm
  • subînțeleseserăm
  • subînțelesesem
a II-a (voi)
  • subînțelegeți
(să)
  • subînțelegeți
  • subînțelegeați
  • subînțeleserăți
  • subînțeleseserăți
  • subînțeleseseți
a III-a (ei, ele)
  • subînțeleg
(să)
  • subînțelea
  • subînțelegeau
  • subînțeleseră
  • subînțeleseseră
subtînțelege
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suptînțelege
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subînțeles, subînțeleaadjectiv

  • 1. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Propoziție cu subiect subînțeles. DLRLC
etimologie:
  • vezi subînțelege DEX '09 DEX '98 DN

subînțeles, subînțelesurisubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: aluzie
    • chat_bubble A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi subînțelege DEX '09 DEX '98 DN

subînțelege, subînțelegverb

  • 1. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.