3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.
SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
subînțeles2, ~easă a [At: DDRF / V: (înv) subtî~ / Pl: ~eși, ~e / E: subînțelege] 1 Care se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Care se înțelege de la sine fără să fie exprimat. 3 (Grm; d. subiect) Care, fără să fi fost exprimat înainte, poate fi dedus dintr-o întreagă situație expusă în fraza sau frazele anterioare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subînțeles1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V. (înv) subtî~ / Pl: ~uri / E: subînțelege] 1 Ceea ce se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. în mod indirect dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Înțeles ascuns, neexprimat, care se deduce de la sine. 3 (Pex) Aluzie (1). 4 (Îlav) Cu ~ Semnificativ (1). 5 (Îal) Cu anumite aluzii. 6 (Îal) Pe ocolite.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBÎNȚELES2, -EASĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. Propoziție cu subiect subînțeles.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBÎNȚELES1, subînțelesuri, s. n. (Mai ales la pl., în expr.) A vorbi cu subînțelesuri = a face aluzii, a nu-și exprima gîndul direct.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBÎNȚELES, -EASĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBÎNȚELES s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBÎNȚELES ~uri n. Ceea ce se înțelege în mod indirect. ◊ A vorbi cu ~uri a face aluzii; a nu-și exprima direct gândul. /v. a subînțelege
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
subînțelege vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pzi: subînțeleg / E: sub1- + înțelege cf fr sous-entendre] (C. i. ceva care nu este exprimat direct) 1 A lăsa, a face să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 A face să fie de la sine înțeles. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subtînțelege v vz subînțelege
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subtînțeles1 sn vz subînțeles1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subtînțeles2, ~easă a vz subînțeles2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
suptînțelege v vz subînțelege
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBÎNȚELEGE, subînțeleg, vb. III. Refl. A se înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc.) ceea ce nu este exprimat; a se înțelege de la sine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBÎNȚELEGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțeleg. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBÎNȚELEGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SUBÎNȚELEGE subînțeleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subînțelege v. a nu exprima, în vorbire sau scriere, tot ce avem în minte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*subînțelég, -lés, a -lége v. tr. Nu maĭ exprim ceĭa ce e în gînd și se întelege ușor. De ex.: și mie una (adică: dă-mĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
subînțeles (desp. su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelesuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!subînțeles (su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelesuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subînțeles s. n. (sil. mf. sub-), pl. subînțelesuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subînțeles, -suri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
subînțelege (a ~) (desp. su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 3 sg. subînțelege, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm, m.m.c.p. 1 pl. subînțeleseserăm; conj. prez. 1 sg. să subînțeleg, 3 sg. să subînțeleagă; ger. subînțelegând; part. subînțeles
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!subînțelege (a ~) (su-bîn-/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. subînțeleg, 1 pl. subînțelegem, perf. s. 1 sg. subînțelesei, 1 pl. subînțeleserăm; part. subînțeles
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subînțelege vb. (sil. mf. sub-) înțelege
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subînțeleg.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBÎNȚELEGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBÎNȚELEGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SUBÎNȚELES, -EASĂ adj. (< subînțelege, după fr. sous-entendre – sous-entendu): în sintagmele atribut subînțeles, complement subînțeles, element predicativ suplimentar subînțeles, predicat subînțeles și subiect subînțeles (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A48) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: su-bîn-, sub-în-
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: su-bîn-, sub-în-
verb (VT652) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
subînțeles, subînțeleasăadjectiv
- 1. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Propoziție cu subiect subînțeles. DLRLC
-
etimologie:
- subînțelege DEX '09 DEX '98 DN
subînțeles, subînțelesurisubstantiv neutru
- 1. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: aluzie
- A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
etimologie:
- subînțelege DEX '09 DEX '98 DN
subînțelege, subînțelegverb
- 1. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Sub- + înțelege DEX '09 DEX '98 DN
- sous-entendre DEX '09 DEX '98 DN