subînchiriere sf [At: ALEXI, W. / P: ~ri-e~ / V: (îvr) ~iare / Pl: ~ri / E: subînchiria] 1 (Rar) Sublocațiune. 2 Contract de închiriere a unui imobil sau a unei părți din el încheiat de către chiriașul principal al acestuia cu o altă persoană.

SUBÎNCHIRIERE, subînchirieri s. f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei.

SUBÎNCHIRIERE s.f. Acțiunea de a subînchiria și rezultatul ei. [Pron. -ri-e-. / < subînchiria].

subînchiria vt [At: BARCIANU / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: sub¹- + închiria] (C. i. imobile sau părți ale acestora deja închiriate) 1 A da cu chirie din ceea ce este închiriat pe seama sa. 2 A lua cu chirie de la chiriașul principal Si: (înv) a subarenda (2). corectat(ă)

subînchiriare sf vz subînchiriere

SUBÎNCHIRIA, subînchiriez, vb. I. Tranz. A da cu chirie un imobil închiriat pe seama sa (sau o parte din el); a lua cu chirie de la chiriașul principal o parte dintr-un imobil sau (mai rar) întregul imobil.

SUBÎNCHIRIA vb. I. tr. A da cu chirie un imobil (sau o parte dintr-un imobil) închiriat pe seama sa. ♦ A închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < sub- + închiria, după fr. sous-louer].

SUBÎNCHIRIA vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer)

A SUBÎNCHIRIA ~ez tranz. (case, camere, obiecte etc.) 1) A da cu chirie, fiind în situația de chiriaș. 2) A lua cu chirie de la un chiriaș. [Sil. sub-în-chi-ri-a] /sub- + închiria

subînchirià v. a închiria o parte a casei luată cu chirie.

*subînchiriéz v. tr. Închiriez o parte din ceĭa ce am închiriat de la altu.

subînchiriere (desp. su-bîn-, -ri-e-/sub-în-) s. f., g.-d. art. subînchirierii; pl. subînchirieri

!subînchiriere (su-bîn-, -ri-e-/sub-în-) s. f., g.-d. art. subînchirierii; pl. subînchirieri

subînchiriere s. f. (sil. mf. sub-) închiriere

subînchiria (a ~) (desp. su-bîn-, -ri-a/sub-în-) vb., ind. prez. 1 sg. subînchiriez (desp. -ri-ez), 3 subînchiriază, 1 pl. subînchiriem; conj. prez. 1 sg. să subînchiriez, 3 să subînchirieze; ger. subînchiriind (desp. -ri-ind)

!subînchiria (a ~) (su-bîn-, -ri-a/sub-în-) vb., ind. prez. 3 subînchiriază, 1 pl. subînchiriem (-ri-em); conj. prez. 3 să subînchirieze; ger. subînchiriind (-ri-ind)

subînchiria vb. (sil. mf. sub-) închiria

subînchiria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. subînchiriază, 1 pl. subînchiriem, ger. subînchiriind)

subînchiriez, -riază 3, -rieze 3 conj., -riam 1 imp., -riind ger., -riere inf. s.

SUBÎNCHIRIERE s. (rar) sublocațiune. (~ unei camere.)

SUBÎNCHIRIERE s. (rar) sublocațiune. (~ unei camere.)