subzistare sf [At: DDRF / S și: subsistare / Pl: (rar) ~tări / E: subzista] (Liv) 1 Menținere. 2 Trăire.

SUBZISTA, subzist, vb. I. Intranz. 1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura. 2. A avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi. – Din fr. subsister.

subzista vi [At: PLR I, 124 / S și: subsista / Pzi: subzist / E: fr subsister, lat subsistere] (Liv) 1 A se menține (1). 2 A rămâne în vigoare. 3 A trăi.

SUBZISTA, subzist, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura. 2. A avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi. – Din fr. subsister.

SUBZISTA, subzist, vb. I. Intranz. 1. A rămîne în vigoare, a continua să existe; a se menține, a dăinui, a dura. Cuvîntul «cioban», mult întrebuințat într-o parte a țării, n-a izbutit să înlocuiască pe «păcurar», care subzistă într-o arie întinsă. GRAUR, F. L. 22. 2. (Rar) A trăi, a avea mijloace de existență. O să-ți mai dau încă treizeci de galbeni. – Nu-mi ajunge ca să subzist. – Trebuie să-ți ajungă. CAMIL PETRESCU, O. II 130.

SUBZISTA vb. I. intr. 1. A rămîne în vigoare; a dăinui. 2. A avea mijloace de existență, a trăi. [P.i. subzist. / < fr. subsister, cf. lat. subsistere].

SUBZISTA vb. intr. 1. a rămâne în vigoare; a dăinui. 2. a avea mijloace de existență, a trăi. (< fr. subsister, lat. subsistere)

A SUBZISTA subzist intranz. livr. A rămâne în vigoare; a se menține; a dăinui. /<fr. subsister, lat. subsistere

subsistà v. 1. a continua de a fi; 2. a rămânea în vigoare: legea subsistă; 3. a trăi și a se întreține: a subsista prin munca sa.

subzistà v. V. subsista.

*subsíst, a -á v. intr. (fr. subsister, d. lat. subsistere. V. re-zist). Exist încă, continuŭ a fi: edificiu subsistă. Îs în vigoare încă: legea subsistă. Îmĭ duc viața: a subsista pin muncă, pin pomană. – Fals subz-.

subzistare (rar) s. f., g.-d. art. subzistării; pl. subzistări

subzistare (rar) s. f., g.-d. art. subzistării; pl. subzistări

subzistare s. f., g.-d. art. subzistării; pl. subzistări

subzista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. subzist, 2 sg. subziști, 3 subzistă; conj. prez. 1 sg. să subzist, 3 să subziste

subzista (a ~) vb., ind. prez. 3 subzistă

subzista vb., ind. prez. 1 sg. subzist, 3 sg. și pl. subzistă

subzista

SUBZISTA vb. v. dăinui, dura, exista, fi, menține, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ține.

subzista vb. v. DĂINUI. DURA. EXISTA. FI. MENȚINE. PĂSTRA. PERPETUA. PERSISTA. RĂMÎNE. TRĂI. ȚINE.