subzistáre s. f., g.-d. art. subzistării; pl. subzistări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÁ, subzíst, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A rămâne în vigoare; a se menține, a dăinui, a dura. 2. A avea mijloace de existență; a se întreține, a trăi. – Din fr. subsister.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUBZISTÁ subzíst intranz. livr. A rămâne în vigoare; a se menține; a dăinui. /<fr. subsister, lat. subsistere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÁ vb. I. intr. 1. A rămâne în vigoare; a dăinui. 2. A avea mijloace de existență, a trăi. [P.i. subzíst. / < fr. subsister, cf. lat. subsistere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÁ vb. intr. 1. a rămâne în vigoare; a dăinui. 2. a avea mijloace de existență, a trăi. (< fr. subsister, lat. subsistere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBZISTÁ vb. v. dăinui, dura, exista, fi, menține, păstra, perpetua, persista, rămâne, trăi, ține.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subzistá vb., ind. prez. 1 sg. subzíst, 3 sg. și pl. subzístă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink