subunitate sf [At: D. GUSTI, P. A. 283 / Pl: ~tăți / E: sub¹- + unitate] Subîmpărțire a unei unități administrative, militare, geologice, de măsură etc.

SUBUNITATE, subunități, s. f. Subdiviziune a unei unități militare, economice, administrative etc. Plecase un ofițer din subunitate și nu venise nimeni altul în locul lui. V. ROM. noiembrie 1953, 161.

SUBUNITATE s.f. Subdiviziune a unei unități militare, administrative, economice, comerciale etc. [< sub- + unitate].

SUBUNITATE s. f. subdiviziune a unei unități militare, administrative, economice, comerciale etc. (< sub- + unitate)

SUBUNITATE ~ăți f. Subdiviziune a unei unități (militare, administrative, economice etc.). /sub- + unitate

subunitate (desp. su-bu-/sub-u-) s. f., g.-d. art. subunității; pl. subunități

!subunitate (su-bu-/sub-u-) s. f., g.-d. art. subunității; pl. subunități

subunitate s. f. (sil. mf. sub-) unitate

SUBUNITATE DE AVIAȚIE subdiviziune a unei unități militare cu organizare și dotare corespunzătoare sarcinilor ce îi revin luptă (patrulă, escadrilă), ducând acțiuni de luptă în cadrul unităților sau independent. Subunitățile de bază fac parte din compunerea unei arme sau a unei unități de trupe speciale, prin organizare, posibilități de luptă și acțiunile ce-i revin stând la baza structurii organizatorice a acesteia și a evoluării capacității ei combative (ex. escadrila).