subtocârmuire sf [At: GENILIE, G. 194/2 / V: supt~ / Pl: ~ri / E: subt + ocârmuire] (Înv) 1 Organ de conducere și de administrare al unui plai¹ sau al unei plase¹ care se afla în subordinele unui subocârmuitor. 2 (Pex) Sediul unde își exercita atribuțiile subtocârmuirea (1).

subtocârmuire, subtocârmuiri, s.f. (înv.) organ de conducere și de administrare al unui plan sau al unei plase care se afla în subordinele unui subocârmuitor.