SUBTILIZÁRE, subtilizări, s. f. Acțiunea de a subtiliza și rezultatul ei. – V. subtiliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILIZÁRE s.f. Acțiunea de a subtiliza și rezultatul ei. [< subtiliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILIZÁRE s. v. cizelare, furt, stilizare, sustragere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subtilizáre s. f., g.-d. art. subtilizării; pl. subtilizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILIZÁ, subtilizez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A da subtilitate, rafinament, finețe gândirii, gustului etc.; a face să devină (prea) subtil (1). 2. (Fam.) A lua ceva pe furiș, cu dibăcie, pe nesimțite; a sustrage, a fura, a șterpeli. – Din fr. subtiliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUBTILIZÁ ~éz tranz. rar 1) A face să fie (mai) subtil. 2) A lua pe neobservate cu deosebită dibăcie. /<fr. subtiliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILIZÁ vb. I. 1. tr. A face subtil, fin, pătrunzător. 2. intr. A folosi subtilități, a avea mult rafinament. 3. tr. (Argotic) A face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. [< fr. subtiliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILIZÁ vb. I. tr. 1. a face subtil, fin, pătrunzător. 2. (arg.) a face ceva să dispară pe nesimțite; a sustrage, a fura. II. intr. a folosi subtilități, a avea mult rafinament. (< fr. subtiliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILIZÁ vb. v. cizela, fura, lua, stiliza, sustrage.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subtilizá vb., ind. prez. 1 sg. subtilizéz, 3 sg. și pl. subtilizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink