SUBTILITÁTE, (2) subtilități, s. f. 1. Însușirea de a fi subtil. 2. Raționament, judecată, enunț subtil, greu de înțeles, care face distincții foarte fine și adesea excesive, inutile. – Din fr. subtilité, lat. subtilitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter subtil. 2) (despre manifestări spirituale) Finețe exagerată. 3) Judecată sau gândire de o finețe excesivă. /<fr. subtilité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este subtil. 2. (De obicei la pl.) Raționament, judecată subtilă. [Cf. fr. subtilité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este subtil. 2. (pl.) raționament, judecată subtilă. (< fr. subtilité, lat. subtilitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTILITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. v. ingeniozitate. 3. v. finețe. 4. v. distincție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subtilitáte s. f., g.-d. art. subtilității; (idei) pl. subtilități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink