5 definiții pentru subtemă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBTEMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. – Sub1- + temă.

SUBTEMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. – Sub1- + temă.

subte sf [At: SCÎNTEIA, 1969, nr. 8 180 / Pl: ~me / E: sub1- + temă1] Fiecare dintre subdiviziunile unei teme1.

SUBTE s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă)

subte s. f. Temă care derivă și se subordonează unei teme mai mari ◊ „Aceeași temă, a dublei consecințe, cu subtema justiției imanente, ar fi de căutat în folclor, în basme.” R.lit. 3 I 74 p. 7 //din sub- + temă; FC II 230; DEX-S//

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: subtemă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subte
  • subtema
plural
  • subteme
  • subtemele
genitiv-dativ singular
  • subteme
  • subtemei
plural
  • subteme
  • subtemelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subte, subtemesubstantiv feminin

  • 1. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Sub- + temă DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.