SUBTÉMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. – Sub¹- + temă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rain_drop | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBTÉMĂ s. f. temă care derivă și se subordonează unei teme principale. (< sub- + temă)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

subtémă s. f., pl. subtéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

subtémă s.f. Temă care derivă și se subordonează unei teme mai mari ◊ „Aceeași temă, a dublei consecințe, cu subtema justiției imanente, ar fi de căutat în folclor, în basme.” R.lit. 3 I 74 p. 7 //din sub- + temă; FC II 230; DEX-S//
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink