7 definiții pentru subtangentă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBTANGENTĂ, subtangente, s. f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acest punct cu axa absciselor. – Sub1- + tangentă (după fr. sous-tangente).
SUBTANGENTĂ, subtangente, s. f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acest punct cu axa absciselor. – Sub1- + tangentă (după fr. sous-tangente).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
subtangentă sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~te / E: ger Subtangente, fr sous-tangente] Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acest punct cu axa absciselor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBTANGENTĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. [< sub- + tangentă, după fr. sous-tangente].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBTANGENTĂ s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția tangentei la curbă în acel punct cu axa absciselor. (după fr. sous-tangente)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
subtangentă s. f., g.-d. art. subtangentei; pl. subtangente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
subtangentă s. f., g.-d. art. subtangentei; pl. subtangente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subtangentă s. f., pl. subtangente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
subtangentă, subtangentesubstantiv feminin
- 1. Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și intersecția tangentei la curbă în acest punct cu axa absciselor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Sub- + tangentă DEX '09 DEX '98 DN
- sous-tangente DEX '09 DEX '98 DN