2 definiții pentru substitutiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBSTITUTIV, -Ă adj. care substituie. ◊ (despre o medicație) care urmărește a compensa un deficit organic. (< fr. substitutif)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
substitutiv adj. m., pl. substitutivi; f. sg. substitutivă, pl. substitutive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: substitutiv
substitutiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
substitutiv, substitutivăadjectiv
- 1. Care substituie. MDN '00
- 1.1. (Despre o medicație) Care urmărește a compensa un deficit organic. MDN '00
-
etimologie:
- substitutif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.