SUBSTITUÉNT, substituenți, s. m. Element care poate înlocui un alt element, cu care are proprietăți asemănătoare. [Pr.: -tu-ent] – Substitui + suf. -ent. Cf. it. sostituente.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTITUÉNT ~ți m. Substanță care poate substitui o altă substanță cu proprietăți similare. [Sil. sub-sti-tu-ent] /<germ. Substituent, it. substituente
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTITUÉNT s.m. Substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. [Pron. -tu-ent. / < substitui + -ent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTITUÉNT s. m. 1. substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. 2. substitut (3). (< germ. Substituent, it. substituente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTITUÉNT s. înlocuitor, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

substituént s. m. (sil. -tu-ent), pl. substituénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink