opțiuni
  • info

10 definiții pentru substantival

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTANTIVAL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. ♦ (Adverbial) Cu valoare de substantiv, ca substantiv. – Din fr. substantival.

SUBSTANTIVAL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. ♦ (Adverbial) Cu valoare de substantiv, ca substantiv. – Din fr. substantival.

substantival, ~ă [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pl: ~i, ~e / E: fr substantival] 1 a Care ține de substantiv (1). 2 a Privitor la substantiv (1). 3-4 a (Ca) de substantiv (1). 5 a Exprimat printr-un substantiv (1). 6 a Format din substantiv (1). 7 av În funcție de substantiv. 8 av Ca substantiv (1).

SUBSTANTIVAL, -Ă, substantivali, -e, adj. Care ține de substantiv sau de natura lui. Valoare substantivală. ♦ (Adverbial) În funcțiune de substantiv, ca substantiv. În propoziția: visul se îndeplinise! Imposibilul se făcuse posibil (GALACTION, O. I 150) adjectivul «imposibil» este întrebuințat substantival.

SUBSTANTIVAL, -Ă adj. Care ține de substantiv sau de natura lui. ♦ adv. În funcție de substantiv, ca substantiv. [Cf. fr. substantival].

SUBSTANTIVAL, -Ă adj. care ține de substantiv. ◊ cu valoare de substantiv. ◊ (adv.) cu funcție de substantiv. (< fr. substantival)

SUBSTANTIVAL ~ă (~i, ~e) Care ține de substantive; propriu substantivelor. Articol ~. Valoare ~ă. /<fr. substantival

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

substantival adj. m., pl. substantivali; f. substantivală, pl. substantivale

substantival adj. m., pl. substantivali; f. substantivală, pl. substantivale

substantival adj. m., pl. substantivali; f. sg. substantivală, pl. substantivale

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBSTANTIVAL, -Ă adj. (cf. fr. substantival): în sintagmele atribut substantival, formă substantivală, locuțiune substantivală și perifrază substantivală (v.).

Intrare: substantival
substantival adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substantival
  • substantivalul
  • substantivalu‑
  • substantivală
  • substantivala
plural
  • substantivali
  • substantivalii
  • substantivale
  • substantivalele
genitiv-dativ singular
  • substantival
  • substantivalului
  • substantivale
  • substantivalei
plural
  • substantivali
  • substantivalilor
  • substantivale
  • substantivalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

substantival, substantivalăadjectiv

  • 1. Care ține de substantiv, care este de natura substantivului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Valoare substantivală. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu valoare de substantiv, ca substantiv. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote În propoziția: visul se îndeplinise! Imposibilul se făcuse posibil (GALACTION, O. I 150) adjectivul «imposibil» este întrebuințat substantival. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.