SUBSTANȚIALIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a substanțializa. [< substanțializa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

substanțializáre s. f., g.-d. art. substanțializării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIALIZÁ vb. I. tr. A da un caracter substanțial, a esențializa. [Pron. -ți-a-. / cf. it. sostanziare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIALIZÁ vb. tr. a da un caracter substanțial, a esențializa. (< substanțial + -iza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

substanțializá vb., ind. prez. 3 sg. substanțializeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink