SUBSTANȚIALITÁTE s. f. Calitatea a ceea ce este substanțial. [Pr.: -ți-a-]. – Din fr. substantialité, lat. substantialitas, -atis.
Sursa: DEX '75 (1975) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este substanțial. [Cf. fr. substantialité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIALITÁTE s. f. capacitatea de a fi substanțial. (< fr. substantialité, lat. substantialitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIALITÁTE s. v. esențialitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

substanțialitáte s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. substanțialității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink