SUBSTANȚIÁL, -Ă, substanțiali, -e, adj. 1. Care ține de substanța (4) unui lucru; principal, esențial; p. ext. important, însemnat, mare. 2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat în substanțe hrănitoare; consistent. [Pr.: -ți-al] – Din fr. substantiel, lat. substantialis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de substanță; propriu substanței. 2) Care este de primă importanță; foarte important; primordial; cardinal; fundamental; esențial; principal. Aport ~. 3) Care se impune prin importanță; de importanță deosebită; important; considerabil. 4) (despre alimente) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe hrănitoare. [Sil. sub-stan-ți-al] /<fr. substantiel, lat. substantialis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIÁL, -Ă adj. 1. Esențial, principal. ♦ Important, însemnat, mare. ♦ (Fig.) Bogat în idei, plin de miez. 2. (Despre alimente) Bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent. 3. Care aparține substanței (2). [Pron. -ți-al. / cf. fr. substantiel].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIÁL, -Ă adj. 1. esențial, principal. ◊ important, însemnat, mare. ◊ (fig.) bogat în idei, plin de miez. 2. (despre alimente) bogat în substanțe hrănitoare; nutritiv, consistent. 3. care aparține substanței (2). (< fr. substantiel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIÁL adj. 1. v. esențial. 2. v. important. 3. (înv. fig.) măduvos. (Un răspuns ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBSTANȚIÁL adj. v. consistent, hrănitor, material, nutritiv, sățios, suculent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

substanțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. substanțiáli; f. sg. substanțiálă, pl. substanțiále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink