SUBSEMNAT, -Ă, subsemnați, -te, s. m. și f. (De obicei articulat) Semnatarul unei cereri care își indică numele în introducerea cererii sale; subscris. ♦ (Fam.; art.; cu valoare de pron. pers. în exprimări orale) Eu. – Sub¹- + semnat (după fr. soussigner).

subsemnat, ~ă [At: GHICA, A. 646 / V: (reg) sups~ sm / Pl: ~ați, ~e / E: subsemna cf fr soussigné] 1 a (Înv; d. acte, documente, scrisori etc.) Semnat² (4). 2 a (Îvr; d. picturi, desene etc.) Care are dedesubt un text explicativ. 3 a (Rar) Menționat (în scris). 4 smf (De obicei art și urmat de indicarea numelui și prenumelui) Semnatarul unei cereri, al unei declarații, al unui proces-verbal etc. Si: (îvp) subscris (5), (înv) subiscălit. 5 (Pex; fam; art) Nume pe care și-l dă persoana care vorbește Si: (îvp) subscris (6), (reg) tetea, (arg) mandea, mand. corectat(ă)

SUBSEMNAT, -Ă, subsemnați, -te, s. m. și f. Semnatarul unei cereri care își indică numele în introducerea cererii sale; subscris. ♦ (Fam.; art.; cu valoare de pron. pers. în exprimări orale) Eu. – Sub¹- + semnat (după fr. soussigner).

SUBSEMNAT, -Ă, subsemnați, -te, s. m. și f. Nume pe care și-l dă într-o petiție, într-o cerere, semnatarul ei (mai ales în formula de introducere); subscris. ◊ (Glumeț) Morala vei suporta-o și tu, măcar că nu fumezi, ergo nu poți arunca chiostecurile în dreapta și-n stînga. Această supremă eleganță aparține numai subsemnatului. C. PETRESCU, Î. II 52.

SUBSEMNAT, -Ă s.m. și f. (De obicei articulat, în formule de cereri etc.) Cel care semnează (mai jos) un text, o cerere scrisă etc.; subscris. [După fr. soussigné].

SUBSEMNAT, -Ă s. m. f. (art.; în formule de cereri etc.) cel care semnează (mai jos) un text, o cerere; subscris. (după fr. soussigné)

SUBSEMNAT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care semnează sub cele scrise (sau spuse). /sub- + semnat

subsemnat a. și m. subscris.

*subsemnát, -ă adj. și s. (Sub- și semnat, după fr. soussigné). Iscălit, subscris: subsemnatu declară.

subsemna vt [At: BARIȚIU, P. A. II, 27 / V: (înv) ~signa / Pzi: ~nez, (îvr) subsemn / E: sub¹- + semna cf fr soussigner] 1 (Asr; fșa) A semna (11). 2 (Rar) A scrie (1). 3 (Rar) A acorda importanță secundară în raport cu altceva. 4 (Rar) A trece pe planul al doilea (în favoarea a altceva). corectat(ă)

subsigna v vz subsemna

supsemnat sm vz subsemnat

SUBSEMNA, subsemnez, vb. I. Tranz. (Rar) A subscrie, a semna. Era să subsemneze: «Un mizerabil!». Dar se răzgîndi și subsemnă: Cu cea mai desăvîrșită afecțiune, Andrei. Lipi frumușel și cu îngrijire plicul, scrise adresa. HOGAȘ, DR. 238. Își subsemna numele. HASDEU, I. V. 31.

SUBSEMNA vb. I. tr. (Liv.) A subscrie, a semna. [< sub- + semna, după fr. soussigner].

SUBSEMNA vb. tr. a subscrie, a semna. (după fr. soussigner)

subsemná v. a subscrie.

* subsemnéz v. tr. (sub- și semnez). Iscălesc, subscriŭ: a subsemna o hîrtie.

subsemnat s. m., pl. subsemnați

subsemnat s. m., pl. subsemnați

subsemnat s. m., pl. subsemnați

subsemnat

subsemna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. subsemnez, 3 subsemnează; conj. prez. 1 sg. să subsemnez, 3 să subsemneze

subsemna (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 subsemnează

subsemna vb., ind. prez. 1 sg. subsemnez, 3 sg. și pl. subsemnează

subsemnez.

SUBSEMNAT adj. v. iscălit, semnat, subscris.

SUBSEMNAT s. 1. (mai ales art.) subscris, (înv.) subiscălit. (~ul, Ion Popescu, prin prezenta...) 2. (art.) (reg.) tetea (art.), (arg.) mandea (art.), mandiru (art.). (Dacă-ți spune ~ul, te rog să-l crezi.)

subsemnat adj. v. ISCĂLIT. SEMNAT. SUBSCRIS.

SUBSEMNAT s. 1. subscris, (înv.) subiscălit. (~ul, Ion Popescu, prin prezenta...) 2. (art.) (reg.) tetea (art.), (arg.) mandea (art.), mandiru (art.). (Dacă-ți spune ~, te rog să-l crezi.)

SUBSEMNA vb. v. iscăli, semna, subscrie.

subsemna vb. v. ISCĂLI. SEMNA. SUBSCRIE.

a da cu subsemnatul expr. 1. a scrie o declarație la cererea organelor de cercetări penale. 2. a scrie un raport / o declarație justificativă la cererea superiorilor / angajatorului.