SUBROGÁȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiúne s. f.] – Din fr. subrogation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBROGÁȚIE s.f. Subrogare. [Gen. -iei, var. subrogațiune s.f. / < lat. subrogatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBROGÁȚIE s. f. subrogare. (< fr. subrogation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBROGÁȚIE s. v. subrogare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subrogáție s. f. (sil. -ți-e), art. subrogáția (sil. -ți-a), g.-d. art. subrogáției; pl. subrogáții, art. subrogáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink