9 definiții pentru subordinație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
subordinație sf [At: VÎRNAV, F 67r/16 / V: ~iune, ~don~, ~donațiune, supto~ / E: lat subordinatio, fr subordination] (Înv) 1 Subordonare (1). 2 (Grm) Subordonare (3). 3 Subordonare (4).
subordinațiune sf vz subordinație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subordonație sf vz subordinație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subordonațiune sf vz subordinație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
suptordinație sf vz subordinație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
subordinați(un)e f. 1. ordine stabilită între persoane și care face că unele depind de altele; 2. dependența unei persoane sau a unui lucru în raport cu altul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*subordinațiúne f. (lat. subordinátio, -ónis). Ordine stabilită între oameni făcîndu-ĭ pe uniĭ supușĭ altora: a menținea subordinațiunea. Fig. Dependenta unuĭ lucru de altu. Gram. Dependenta unuĭ cuvînt de altu, uneĭ propozițiunĭ de alta. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBORDINAȚIE s. v. ascultare, cumințenie, docilitate, subordonare, supunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subordinație s. v. ASCULTARE. CUMINȚENIE. DOCILITATE. SUBORDONARE. SUPUNERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||