2 intrări
18 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBORDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).
SUBORDIN, subordine, s. n. 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. 2. (În loc. adj. și adv.) În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. – Sub1- + ordin (după fr. sous-ordre).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
subordin sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~e / E: sub1- + ordin cf fr sous-ordre] 1 Categorie sistematică în botanică și zoologie, intermediară între ordin și familie. 2 Subdiviziune a unui ordin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBORDIN, subordine, s. n. (Șt. nat.) Subdiviziune a unui ordin (3).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBORDIN s.n. (Biol.) Subdiviziune a unui ordin. [< sub- + ordin, după fr. sous-ordre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBORDIN s. n. (biol.) categorie sistematică inferioară ordinului. (după fr. sous-ordre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBORDIN ~e n. biol. Categorie sistematică intermediară între ordin și familie. [Sil. sub-or-] /sub- + ordin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*subórdin n., pl. e (sub- și ordin, după fr. sous-ordre). Subdiviziune (familie) a unuĭ ordin: rumegătoarele-s un subordin al mamiferelor. în subordin (greșit în subordine), în al doilea ordin (rînd), supus altuĭa: comandant în subordin, creditor în subordin (creditor al altuĭ creditor).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
subordine sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ / E: sub1- + ordine cf fr sous-ordre] 1 (De obicei construit cu pp „în” sau „din”) Stare, situație de dependență, de subordonare față de cineva sau de ceva. 2 (Îla) În ~ Subordonat (1). 3 (Grm; rar) Raport de subordonare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBORDINE s. f. (Numai în loc. adj.) În subordine (sau în subordinele cuiva) = de rang mai mic, supus altuia. Funcționar în subordine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBORDINE s.f. În subordine(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. [< it. subordine].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBORDINE s. f. subordonare. ♦ în ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva. (< it. subordine)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBORDINE ~ f.: În ~ (sau în ~le cuiva) supus unei persoane superioare în grad; sub ascultarea cuiva. /sub- + ordine
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
subordin (subdiviziune a unui ordin) (desp. su-bor-/sub-or-) s. n., pl. subordine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!subordin (subdiviziune a unui ordin) (su-bor-/sub-or-) s. n., pl. subordine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subordin (subdiviziune a unui ordin) s. n. (sil. mf. sub-), pl. subordine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subordine (subordonare) (desp. su-bor-/sub-or-) s. f., g.-d. art. subordinii; pl. subordini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!subordine (subordonare) (su-bor-/sub-or-) s. f., g.-d. art. subordinii; pl. subordini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subordine (subordonare) s. f. (sil. mf. sub-) ordine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: su-bor-din, sub-or-din
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: su-bor-, sub-or-
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: su-bor-din, sub-or-din
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
subordin, subordinesubstantiv neutru
- 1. Subdiviziune a unui ordin în sistematica științelor naturii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Sub- + ordin DEX '09 DEX '98 DN
- sous-ordre DEX '09 DEX '98 DN
subordine, subordinisubstantiv feminin
- 1. Subordonare. MDN '00sinonime: subordonare
- În subordine sau în subordinele cuiva = (aflat) într-un raport de subordonare față de cineva sau de ceva. DEX '09 DLRLC DN
- Funcționar în subordine. DLRLC
-
-
etimologie:
- Sub + ordin DEX '09
- sous-ordre DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.