19 definiții pentru subofițer

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBOFIȚER, subofițeri, s. n. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad. – Sub1- + ofițer (după fr. sous- officier).

subofițer sm [At: CR (1829), 28/9 / V: (înv) ir, ~btoficer, ~bto~, supto~ / Pl: ~i / E: sub1- + ofițer cf fr sous-officier] 1 Nume generic pentru gradele militare superioare sergentului și inferioare sublocotenentului Vz reangajat. 2 Persoană care deține unul dintre aceste grade Vz reangajat.

SUBOFIȚER, subofițeri, s. n. Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade. – Sub1- + ofițer (după fr. sous-officier).

SUBOFIȚER, subofițeri, s. m. (În vechea organizare a armatei) Militar angajat, cu grad superior sergentului, dar inferior sublocotenentului. Subofițerul... rămăsese cu douăzeci de soldați în sat. DUMITRIU, N. 210. Într-o zi, ducîndu-mă în tîrgul de gios, la o spițerie, întilnisem un subofițer, care se sculase de pe boală. RUSSO, S. 30.

SUBOFIȚER s.m. Grad superior sergentului și inferior sublocotenentului; militar care poartă acest grad. [După fr. sous-officier].

SUBOFIȚER s. m. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului. (după fr. sous-officier)

SUBOFIȚER ~i m. Militar cu grad superior celui de sergent și inferior celui de ofițer. [Sil. sub-] /sub- + ofițer

subofițer m. militar de un grad inferior sublocotenentului și superior caporalului sau brigadierului.

*subofițér m. (sub- și ofițer, după fr. sous-officier). Sergent orĭ plotonier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subofițer (desp. su-bo-/sub-o-) s. m., pl. subofițeri

!subofițer (su-bo-/sub-o-) s. m., pl. subofițeri

subofițer s. m. (sil. mf. sub-), pl. subofițeri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBOFIȚER s. (MIL.; în vechea armată) reangajat.

SUBOFIȚER s. (MIL.; în vechea armată) reangajat.

Intrare: subofițer
  • silabație: su-bo-, sub-o- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subofițer
  • subofițerul
  • subofițeru‑
plural
  • subofițeri
  • subofițerii
genitiv-dativ singular
  • subofițer
  • subofițerului
plural
  • subofițeri
  • subofițerilor
vocativ singular
  • subofițerule
  • subofițere
plural
  • subofițerilor
subofițir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
suptofițer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtoficer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
subtofițer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subofițer, subofițerisubstantiv masculin

  • 1. Grad militar superior sergentului și inferior sublocotenentului; persoană care deține acest grad. DEX '09 DLRLC DN
  • diferențiere Nume dat fiecăruia dintre gradele superioare sergentului și inferioare sublocotenentului; persoană care poartă unul din aceste grade. DEX '98
    • format_quote Subofițerul... rămăsese cu douăzeci de soldați în sat. DUMITRIU, N. 210. DLRLC
    • format_quote Într-o zi, ducîndu-mă în tîrgul de gios, la o spițerie, întilnisem un subofițer, care se sculase de pe boală. RUSSO, S. 30. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.