SUBMINARE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Subminarea puterii de stat = infracțiune care constă în acțiuni armate sau orice alte acțiuni violente săvârșite de un grup de persoane, de natură a slăbi puterea de stat. Subminarea economiei naționale = infracțiune care constă în fapta unei persoane (sau a unui grup de persoane) care împiedică, prin diferite mijloace, desfășurarea activității normale a economiei naționale, aducând grave prejudicii acesteia. – V. submina.

subminare sf [At: BUL. COM. IST. II, 29 / Pl: ~nări / E: submina] 1 Acțiune (indirectă, ascunsă) de a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici forța, autoritatea sau realizarea cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva. 2 Distrugere progresivă, lentă, pe nesimțite a cuiva (de obicei a unui adversar) sau a ceva Si: (înv) suplantare. 3 (Rar) Minare¹ „pe dedesubt”.

SUBMINARE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ Acțiune conspirativă întreprinsă împotriva ordinii sociale și politice oficiale, în vederea instaurării unui nou regim politic; subversiune. – V. submina.

SUBMINARE, subminări, s. f. Acțiunea de a submina. Persoanele vinovate de subminarea criminală a gospodăriei colective sînt date în judecată și pedepsite în baza legilor țării. STAT. GOSP. AGR. 39.

SUBMINARE s.f. Acțiunea de a submina și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Formarea de nișe la baza unor abrupturi și versanți, care provoacă surparea acestora. [< submina].

SUBMINARE s. f. 1. acțiunea de a submina. 2. (geol.) formarea de nișe la baza unor abrupturi și versante, care provoacă surparea acestora. (< submina)

submina vt [At: CALENDAR (1878), 111/14 / Pzi: ~nez / E: sub¹- + mina cf fr sous-miner] 1 (C. i. autoritatea, forța sau acțiuni, realizări etc., de obicei ale adversarului) A acționa (indirect sau pe ascuns) pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici. 2 A distruge în mod progresiv, lent, pe nesimțite Si: a săpa, a surpa, (liv) a suplanta. 3 (Rar) A mina „pe dedesubt”. corectat(ă)

SUBMINA, subminez, vb. I. Tranz. A ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi (treptat), a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar).

SUBMINA vb. I. tr. A dărîma; a ataca, a lovi (pe ascuns prin intrigi și uneltiri). [< sub- + mina].

SUBMINA vb. tr. a ataca pe ascuns, prin intrigi și uneltiri; a zădărnici. (după fr. sous-miner)

A SUBMINA ~ez tranz. (persoane, activități etc.) A combate uneltind (pentru a compromite sau a zădărnici). ~ autoritatea cuiva. ~ o inițiativă. /sub- + a mina

*subminéz v. tr. (sub- și minez, ca it. sottominare). Minez pe dedesupt.

subminare s. f., g.-d. art. subminării; pl. subminări

subminare s. f., g.-d. art. subminării; pl. subminări

subminare s. f. minare

submina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. subminez, 3 subminează; conj. prez. 1 sg. să subminez, 3 să submineze

submina (a ~) vb., ind. prez. 3 subminează

submina vb., ind. prez. 1 sg. subminez, 3 sg. și pl. subminează

SUBMINA vb. 1. (fig.) a torpila. (A ~ un plan, o acțiune.) 2. (fig.) a săpa, a surpa. (A ~ autoritatea cuiva.) 3. (fig.) a măcina, a roade. (Multe vicii au ~ împărăția.)

SUBMINA vb. 1. (fig.) a torpila. (A ~ un plan, o acțiune.) 2. (fig.) a săpa, a surpa. (A ~ autoritatea cuiva.) 3. (fig.) a măcina, a roade. (Multe vicii ~ împărăția.)