SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBLOCOTENÉNT ~ți m. Militar cu cel mai mic grad de ofițer. [Sil. sub-lo-] /sub- + locotenent
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBLOCOTENÉNT s.m. Cel dintâi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBLOCOTENÉNT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBLOCOTENÉNT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sublocotenént s. m., pl. sublocotenénți; abr. slt.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink