opțiuni
  • info

18 definiții pentru sublocotenent

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBLOCOTENENT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).

SUBLOCOTENENT, sublocotenenți, s. m. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după fr. sous-lieutenant).

sublocotenent sm [At: AR (1829) 1742/4 / V: (înv) ~leitenant, ~litinant, ~ninte, subtl~, suptleitenant / Pl: ~nți / E: sub1- + locotenent cf fr sous-lieutenant)] 1 Gradul cel mai mic în ierarhia ofițerilor din armată. 2 Ofițer care are acest grad Si: (înv) podparucic, praporcic.

SUBLOCOTENENT, sublocotenenți, s. m. Primul grad în corpul ofițeresc al armatei; ofițer avînd acest grad. Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210. Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232. În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129. Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23.

SUBLOCOTENENT s.m. Cel dintîi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După fr. sous-lieutenant].

SUBLOCOTENENT s. m. primul grad de ofițer în armată. (după fr. sous-lieutenant)

SUBLOCOTENENT ~ți m. Militar cu cel mai mic grad de ofițer. [Sil. sub-lo-] /sub- + locotenent

sublocotenent m. ofițer imediat inferior locotenentului.

*sublocotenént m. (sub- și locotenent, după fr. sous-lieutenant). Ofițer de gradu cel maĭ mic.

subleitenant sm vz sublocotenent

sublocoteninte sm vz sublocotenent

subtlocotenent sm vz sublocotenent

suptleitenant sm vz sublocotenent

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!sublocotenent (desp. su-blo-/sub-lo-) s. m., pl. sublocotenenți; abr. slt.

sublocotenent s. m., pl. sublocotenenți; abr. slt.

sublocotenent s. m., pl. sublocotenenți; abr. slt.

sublocotenent.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBLOCOTENENT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.

SUBLOCOTENENT s. (MIL.) (înv.) praporcic, (rusism înv.) podparucic.

Intrare: sublocotenent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sublocotenent
  • sublocotenentul
  • sublocotenentu‑
plural
  • sublocotenenți
  • sublocotenenții
genitiv-dativ singular
  • sublocotenent
  • sublocotenentului
plural
  • sublocotenenți
  • sublocotenenților
vocativ singular
  • sublocotenentule
  • sublocotenente
plural
  • sublocotenenților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subleitenant
  • subleitenantul
plural
  • subleitenanți
  • subleitenanții
genitiv-dativ singular
  • subleitenant
  • subleitenantului
plural
  • subleitenanți
  • subleitenanților
vocativ singular
  • subleitenantule
  • subleitenante
plural
  • subleitenanților
suptleitenant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sublocoteninte
  • sublocotenintele
plural
  • sublocoteninți
  • sublocoteninții
genitiv-dativ singular
  • sublocoteninte
  • sublocotenintelui
plural
  • sublocoteninți
  • sublocoteninților
vocativ singular
  • sublocoteninte
plural
  • sublocoteninților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subtlocotenent
  • subtlocotenentul
plural
  • subtlocotenenți
  • subtlocotenenții
genitiv-dativ singular
  • subtlocotenent
  • subtlocotenentului
plural
  • subtlocotenenți
  • subtlocotenenților
vocativ singular
  • subtlocotenentule
  • subtlocotenente
plural
  • subtlocotenenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sublocotenent, sublocotenențisubstantiv masculin

  • 1. Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: podparucic praporgic
    • format_quote Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210. DLRLC
    • format_quote Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232. DLRLC
    • format_quote În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129. DLRLC
    • format_quote Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23. DLRLC
  • comentariu abreviere slt. DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.