3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat coroziv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

sublimat, ~ă [At: S. BĂRB. 17/12 / V: (înv) supl~ sm / Pl: ~ați, ~e, (înv) ~uri sn / E: fr sublimé, ger Sublimat] 1 a Care este sublimat. 2 a Care se sublimează. 3 a Care rezultă dintr-o sublimare (1). 4 a (Fig) Care s-a transformat în ceva superior. 5 a (Rar; pex) Înnobilat. 6 a (Pex) Purificat2. 7 a (Pex) Rafinat2. 8 sm Substanță solidă care a fost obținută prin desublimarea vaporilor săi și care de obicei sublimează foarte ușor. 9 sm (Îs) ~ coroziv Clorură mercurică sau biclorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalizată, solubilă în apă, foarte otrăvitoare și care este utilizată ca dezinfectant extern Si: (reg) săricică.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor unui solid care sublimează. ♦ (Sens curent, adesea determinat prin «corosiv») Biclorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant.

SUBLIMAT s.m. Produs obținut prin sublimare. ♦ Sublimat corosiv v. corosiv. [Cf. germ. Sublimat, fr. sublimé].

SUBLIMAT s. m. produs obținut prin sublimare. ♦ ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern. (< germ. Sublimat, fr. sublimé)

SUBLIMAT ~ți m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor. ◊ ~ corosiv sare albă, cristalizată, întrebuințată ca dezinfectant. /<fr. sublimé, germ. Sublimat

sublimat n. orice produs al sublimațiunii: sublimat coroziv, substanță acră, înțepătoare, foarte veninoasă, întrebuințață în doze mărunte ca antiseptic.

*sublimát, -ă adj. Produs pin sublimațiune. S. n., pl. e. Sublimat coroziv (saŭ numaĭ sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic în doze micĭ, dar o puternică otravă în doze marĭ): albușu de oŭ și laptele îs antidoturile sublimatuluĭ. V. suliman.

SUBLIMA, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. și intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.

SUBLIMA, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. și intranz. A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.

sublima vir [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~mez / E: fr sublimer] 1-2 (D. substanțe) A se transforma (prin încălzire) direct din stare solidă în stare de vapori, fără a mai trece prin faza lichidă. 3-4 A trece dintr-o stare cristalină într-o stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 5-6 (Fig) A se transforma în ceva superior. 7-8 (Rar; pex) A se înnobila. 9-10 (Pex) A se purifica. 11-12 A se rafina.

SUBLIMA, sublimez, vb. I. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece din stare solidă de-a dreptul în stare gazoasă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale prin condensarea vaporilor.

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica pînă la sublim. [< fr. sublimer].

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)

A SUBLIMA ~ez 1. intranz. (despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. sentimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer

subliméz v. tr. (lat. sublimare, a înălța, d. sublimis, înalt, sublim). Fil. înalt, înobilez: a sublima sufletu. Chim. Prefac un corp solid direct în gaz și apoi îl condensez pin răcire, așa în cît se liberează de orĭ-ce substanță străină (Așa se obține floarea de pucĭoasă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sublimat (desp. su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimat (su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimat s. m. (sil. -bli-), pl. sublimați

sublima (a ~) (desp. su-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. sublimez, 3 sublimea; conj. prez. 1 sg. să sublimez, 3 să sublimeze

sublima (a ~) (su-bli-) vb., ind. prez. 3 sublimea

sublima vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. sublimez, 3 sg. și pl. sublimea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

Intrare: sublimat (adj.)
sublimat1 (adj.) adjectiv
  • silabație: su-bli-mat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sublimat
  • sublimatul
  • sublimatu‑
  • sublima
  • sublimata
plural
  • sublimați
  • sublimații
  • sublimate
  • sublimatele
genitiv-dativ singular
  • sublimat
  • sublimatului
  • sublimate
  • sublimatei
plural
  • sublimați
  • sublimaților
  • sublimate
  • sublimatelor
vocativ singular
plural
Intrare: sublimat (s.m.)
sublimat2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: su-bli-mat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sublimat
  • sublimatul
  • sublimatu‑
plural
  • sublimați
  • sublimații
genitiv-dativ singular
  • sublimat
  • sublimatului
plural
  • sublimați
  • sublimaților
vocativ singular
plural
suplimat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sublima
  • silabație: su-bli-ma info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sublima
  • sublimare
  • sublimat
  • sublimatu‑
  • sublimând
  • sublimându‑
singular plural
  • sublimea
  • sublimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sublimez
(să)
  • sublimez
  • sublimam
  • sublimai
  • sublimasem
a II-a (tu)
  • sublimezi
(să)
  • sublimezi
  • sublimai
  • sublimași
  • sublimaseși
a III-a (el, ea)
  • sublimea
(să)
  • sublimeze
  • sublima
  • sublimă
  • sublimase
plural I (noi)
  • sublimăm
(să)
  • sublimăm
  • sublimam
  • sublimarăm
  • sublimaserăm
  • sublimasem
a II-a (voi)
  • sublimați
(să)
  • sublimați
  • sublimați
  • sublimarăți
  • sublimaserăți
  • sublimaseți
a III-a (ei, ele)
  • sublimea
(să)
  • sublimeze
  • sublimau
  • sublima
  • sublimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sublimat, sublimațisubstantiv masculin

  • 1. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Sublimat coroziv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: săricică
etimologie:

sublima, sublimezverb

  • 1. intranzitiv (Despre corpuri chimice) A trece (prin încălzire) din starea solidă direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. intranzitiv A curăța de orice amestec impur sau străin. DN
  • 3. intranzitiv psihanaliză A deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. MDN '00
  • 4. reflexiv tranzitiv intranzitiv A (se) transpune pe un plan superior, în sentimente superioare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.