SUBJONCTÍV, subjonctive, s. n. (Gram.) Conjunctiv. – Din fr. subjonctif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBJONCTÍV ~e n. gram. Mod personal al verbului care exprimă o acțiune dorită, posibilă, realizabilă; conjunctiv. [Sil. -jonc-tiv] /<lat. subjunctivus, fr. subjonctif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBJONCTÍV s.n. Conjunctiv. [< fr. subjonctif, cf. lat. subiunctivus < subiungere – a subordona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBJONCTÍV s. n. conjunctiv. (< fr. subjonctif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBJONCTÍV adj., s. v. conjunctiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subjonctív s. n. (sil. -jonc-), pl. subjonctíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink