SÚBITO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Subit, pe neașteptate, fără o trecere lină. [< it. subito].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SÚBITO adv. (muz.) subit, pe neașteptate. (< it. subito)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUBÍȚĂ, șubițe, s. f. Șubuliță. – Șubă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘUBÍȚĂ s. v. șubuliță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șubíță s. f., g.-d. art. șubíței; pl. șubíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

volti dubito (expr. it. „întoarce grabnic”), indicație de întoarcere a foii, utilizată în manuscrise sau în partituri* vechi tipărite, aflate la sfârșitul unei pagini unde s-ar putea crede, dintr-un motiv sau altul (o dublă bară (II, 4), o cadență (1)), că se află finalul piesei. De obicei apare abrev. v.s.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink