ȘUBIȚĂ, șubițe, s. f. (Reg.) Șubuliță. – Șubă + suf. -iță.

ȘUVIȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica.

juviță sf vz șuviță

subit, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. 152/9 / Pl: ~iți, ~e / E: fr subit] 1 a (Adesea adverbial) Care se produce într-un timp foarte scurt și fără să te aștepți Si: instantaneu, (pop) năprasnic Vz deodată, numai, odată, scurt, subitamente, târla-mârla. 2-3 smf (Fam; art) (Moarte prin) sincopă. corectat(ă)

șiviță sf vz șuviță

șubiță¹ sf [At: CIHAC II, 394 / Pl: ~țe / E: șubă¹ + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Șubuliță (1-2).

șubiță² sf vz șuviță

șuviță sf [At: PRAV. 91 / V: (reg) ju~, șiv~, șubi~ / A și: (reg) șuv- / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: bg шевица „cusătură”, (2-4) cf șuvoi¹] 1 Fâșie îngustă și lungă (dintr-un material, dintr-un aliment sau dintr-o suprafață) Si: (reg) șușăniță (1). 2 (Pan) Ramificație îngustă a unui curs de apă Si: (reg) șușăniță (2). 3 (Pex) Curs de apă îngust Si: (reg) șușăniță (3). 4 Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva Si: șiroi¹ (5). 5 (Reg; pan) Tăietură naturală săpată de apă într-un mal¹, pe care coboară un drum. 6 Cantitate mică de fire alăturate din părul¹ capului omenesc. 7 Mănunchi de fire (răsucite) de in, de cânepă, de lână etc.

ȘUBIȚĂ, șubițe, s. f. Șubuliță. – Șubă + suf. -iță.

ȘUVIȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâșie lungă și îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafață. 3. Pârâiaș, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. ševica.

SUBIT, -Ă, subiți, -te, adj. Venit pe neașteptate, brusc; neprevăzut, neașteptat. În umbră, babele se mișcară foșnind ca de un vînt subit. DUMITRIU, B. F. 122. Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă și subită... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347. Domnul Coste se întoarse spre Radu Comșa, întrebîndu-l cu o subită îngrijorare. C. PETRESCU, Î. II 169. ◊ (Adverbial) Apariția bătrînului Miron Juga în cerdac stinse subit toate glasurile. REBREANU, R. II 191. A plecat capul blond pe marginea mesei, ca să-și înmormînteze un surîs ce-i înflori subit în colțul gurii. I. BOTEZ, ȘC. 113. Subit, sub agilul penel, Podoaba abia căpătată Răsare pe pînză la fel De-ai crede că e reflectată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 33.

ȘUVIȚĂ, șuvițe, s. f. 1. Smoc de fire de păr. Citea cu vocea-i limpede și-și ferea din cînd în cînd de pe frunte șuvițele negre de păr. SADOVEANU, F. 133. Barba lui căruntă ce se prelingea spre pămînt în lungi și plîngătoare șuvițe de lină încîlcită. HOGAȘ, M. N. 134. Din cînd în cînd își da la o parte o șuviță de păr, care-i cădea pe frunte. VLAHUȚĂ, O. A. 192. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd materia respectivă) Fîșie lungă și îngustă. O șuviță de apă, limpede și rece, a cărei repede curgere în lungul, bradului nu se oprește o singură clipă. BOGZA, C. O. 84. Pe șuvița aceasta de pămînt... a fost zidită mîndra cetate. BART, S. M. 21. Șuvițe tainice de ape Spre peșteri drum de ani străbat. CERNA, P. 33. ◊ Fig. Felinarul arunca șuvițe galbene de lumină. VORNIC, P. 207. Norii s-au dus pieziș spre valea Bistriței în fumegări și șuvițe. SADOVEANU, O. VIII 252. O șuviță supțire de fum mai tremura prin porumb ca o ruptură de văl. SANDU-ALDEA, U. P. 21.

SUBIT, -Ă adj. (adesea adv.) Care vine deodată, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. [< fr. subit, cf. lat. subitus].

SUBIT, -Ă adj. (și adv.) care se produce, pe neașteptate, brusc; neprevăzut, inopinat. (< fr. subit, lat. subitus)

SUBIT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se produce într-un timp scurt și pe neașteptate; momentan și imprevizibil; brusc. Moarte ~tă. /<fr. subit

ȘUVIȚĂ ~e f. l) Smoc de păr, lână etc. 2) Porțiune lungă și îngustă de stofă, de teren etc.; fâșie. 3) Dungă subțire de lichid, fum etc. /<bulg. ševica

subit a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. deodată.

șuviță f. 1. fășie îngustă și lungă: șuviță de pământ; 2. viță de păr. [Cf. bulg. ȘEVIȚA, altiță].

*subít, -ă adj. (lat. súbitus, d. subire, a se apropia pe furiș. V. sul, inițial). Neașteptat, năprasnic: moarte subită. Adv. Pe neașteptate, de odată: s’a răpezit subit. – Fals súbit.

șuvíță f., pl. e (bg. ševica, altiță). Grupă de maĭ multe fire de păr din cap saŭ de lînă. Fășiĭ lungĭ de petică p. a face coadă de zmeŭ saŭ țoale de așternut pe jos.

subit adj. m., pl. subiți; f. subită, pl. subite

șubiță (reg.) s. f., g.-d. art. șubiței; pl. șubițe

șuviță s. f., g.-d. art. șuviței; pl. șuvițe

subit adj. m., pl. subiți; f. subită, pl. subite

șubiță (reg.) s. f., g.-d. art. șubiței; pl. șubițe

șuviță s. f., g.-d. art. șuviței; pl. șuvițe

subit adj. m., pl. subiți; f. sg. subită, pl. subite

șubiță s. f., g.-d. art. șubiței; pl. șubițe

șuviță s. f., g.-d. art. șuviței; pl. șuvițe

subit.

SUBIT adj., adv. 1. adj. v. inopinat, instantaneu, neașteptat, neprevăzut. (Plecarea lui ~.) 2. adj. brusc, fulgerător, instantaneu, năprasnic, neașteptat. (Moarte ~.) 3. adv. v. deodată.

ȘUBIȚĂ s. v. șubuliță.

ȘUVIȚĂ s. 1. (pop.) viță, (reg.) vițioan, (prin Olt.) vârstă. (O ~ de păr.) 2. fâșie, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele, de pământ etc.)

SUBIT adj., adv. 1. adj. brusc, inopinat, instantaneu, neașteptat, neprevăzut. (Plecarea lui ~.) 2. adj. brusc, fulgerător, instantaneu, năprasnic, neașteptat. (Moarte ~.) 3. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)

șubiță s. v. ȘUBULIȚĂ.

ȘUVIȚĂ s. 1. (pop.) viță, (reg.) vițioan, (prin Olt.) vîrstă. (O ~ de păr.) 2. fîșie, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele, de pămînt etc.)