SUBIECTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare față de cineva sau de ceva; subiectivism (2). – Subiectiv + suf. -itate (după fr. subjectivité).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBIECTIVITÁTE f. 1) Caracter, subiectiv. 2) Atitudine subiectivă. [G.-D. subiectivității] /<fr. subjectivité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBIECTIVITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este subiectiv; atitudine subiectivă. 2. (Fil.) Însușirea de a fi subiectiv; tot ceea ce aparține subiectului. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectivité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBIECTIVITÁTE s. f. 1. atitudine subiectivă (3). 2. (fil.) caracter subiectiv (1); totalitatea fenomenelor psihice. 3. tot ceea ce aparține subiectului (II, 1). (< fr. subjectivité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBIECTIVITÁTE s. subiectivism. (~ cuiva într-o problemă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Subiectivitate ≠ obiectivitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

subiectivitáte s. f. (sil. -biec-; mf. sub-), g.-d. art. subiectivității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink