opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

subiectivat, ~ă a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1989, nr. 50, 11/13 / Pl: ~ați, ~e / E: subiectiva] 1 (Rar) Care a fost prezentat într-un mod personal. 2 (Rar) Căruia i s-a imprimat un caracter personal.

SUBIECTIVA, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din fr. subjectiver.

SUBIECTIVA, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din fr. subjectiver.

subiectiva vt [At: DN2 / Pzi: ~vez / E: fr subjectiver] (Rar) 1 (C. i. obiecte, fenomene, procese, acțiuni etc.) A prezenta într-un mod personal. 2 (C. i. acțiuni, creații etc.) A imprima un caracter personal.

SUBIECTIVA vb. I. tr. A înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal de a privi; a da un caracter personal; subiectiviza. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectiver].

SUBIECTIVA vb. tr. a înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal; a da un caracter personal. (< fr. subjectiver)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subiectiva (a ~) (desp. -biec-) vb., ind. prez. 1 sg. subiectivez, 3 subiectivează; conj. prez. 1 sg. să subiectivez, 3 să subiectiveze

!subiectiva (a ~) (-biec-) vb., ind. prez. 3 subiectivează

subiectiva vb. (sil. -biec-; mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subiectivez, 3 sg. și pl. subiectivează

Intrare: subiectivat
subiectivat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subiectivat
  • subiectivatul
  • subiectivatu‑
  • subiectivată
  • subiectivata
plural
  • subiectivați
  • subiectivații
  • subiectivate
  • subiectivatele
genitiv-dativ singular
  • subiectivat
  • subiectivatului
  • subiectivate
  • subiectivatei
plural
  • subiectivați
  • subiectivaților
  • subiectivate
  • subiectivatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: subiectiva
  • silabație: su-biec- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • subiectiva
  • subiectivare
  • subiectivat
  • subiectivatu‑
  • subiectivând
  • subiectivându‑
 singular plural
  • subiectivează
  • subiectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • subiectivez
 (să)
  • subiectivez
  • subiectivam
  • subiectivai
  • subiectivasem
a II-a (tu)
  • subiectivezi
 (să)
  • subiectivezi
  • subiectivai
  • subiectivași
  • subiectivaseși
a III-a (el, ea)
  • subiectivează
 (să)
  • subiectiveze
  • subiectiva
  • subiectivă
  • subiectivase
plural I (noi)
  • subiectivăm
 (să)
  • subiectivăm
  • subiectivam
  • subiectivarăm
  • subiectivaserăm
  • subiectivasem
a II-a (voi)
  • subiectivați
 (să)
  • subiectivați
  • subiectivați
  • subiectivarăți
  • subiectivaserăți
  • subiectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • subiectivează
 (să)
  • subiectiveze
  • subiectivau
  • subiectivară
  • subiectivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subiectiva, subiectivezverb

  • 1. A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: subiectiviza
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.