subiecție s. f., pl. subiecții

subiecție (lat. subiectio „presupunere” și „replică”), figura în care oratorul adresează adversarului o întrebare cuprinzând ceea ce el ar putea susține, urmată de răspunsul imediat pe care i-l dă (P): „Domus tibi deerat? at habebas; pecunia superabat? at egebas.” / „Nu aveai casă? ba aveai; aveai bani prea mulți? ba erai sărac.” / (Cicero; → Q., IX, 2, 15) Sin. apofasis sive aitiologia ( → L., & 772).