SUBIACÉNT, -Ă, subiacenți, -te, adj. Care este plasat dedesubt. [Pr.: -i-a-] – Din fr. subjacent, lat. subjacens, -entis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBIACÉNT, -Ă adj. Care este plasat imediat dedesubt. [Pron. -ia-. / < fr. subjacent, cf. lat. iacens – care este întins].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBIACÉNT, -Ă adj. imediat dedesubt. (< fr. subjacent, lat. subiacens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

subiacént adj. m. (sil. -bia-; mf. sub-), pl. subiacénți; f. sg. subiacéntă, pl. subiacénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink