9 definiții pentru subgrupă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBGRUPĂ, subgrupe, s. f. Subdiviziune a grupei. – Sub1- + grupă (după fr. sous-groupe).
SUBGRUPĂ, subgrupe, s. f. Subdiviziune a grupei. – Sub1- + grupă (după fr. sous-groupe).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
subgrupă sf [At: DM / Pl: ~pe / E: sub1- + grupă] Subdiviziune a grupei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBGRUPĂ s.f. Subdiviziune a unei grupe. [< sub- + grupă, după fr. sous-groupe].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBGRUPĂ s. f. subdiviziune a unei grupe. (după fr. sous-groupe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBGRUPĂ ~e f. Subdiviziune a unei grupe. /sub- + grupă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
subgrupă (subdiviziune a unei grupe) s. f., g.-d. art. subgrupei; pl. subgrupe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*subgrupă (subdiviziune a unei grupe) s. f., g.-d. art. subgrupei; pl. subgrupe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subgrupă s. f. grupă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUBGRUPĂ s. (CHIM.) grupă secundară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
subgrupă, subgrupesubstantiv feminin
- 1. Subdiviziune a grupei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Sub- + grupă DEX '09 DEX '98 DN
- sous-groupe DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.