subestimare sf [At: PLR I, 656 / Pl: ~mări / E: subestima] 1 Minimalizare. 2 Bagatelizare (1).

SUBESTIMARE s.f. Acțiunea de a subestima. [< subestima].

SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. Se subestimează. -Sub¹- + estima (după fr. sous-estimer).

subestima vt [At: TITULESCU, D. 184 / Pzi: ~mez / E: sub¹- + estima cf fr sous-estimer] (C. i. oameni sau manifestări, creații etc. ale lor, situații, evenimente etc.) 1 A aprecia, a prețui mai puțin decât valorează Si: a deprecia (1), a bagateliza (1), a minimaliza, a subevalua (1). 2 A greși în aprecierea cuiva sau a ceva diminuându-i importanța, nevăzând riscurile pe care le implică, pericolul pe care îl poate reprezenta etc. Si: a bagateliza (1), a minimaliza, a subaprecia (2), a subevalua (2). corectat(ă)

SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. X se subestimează. – Sub¹- + estima (după fr. sous-estimer).

SUBESTIMA, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui oamenilor sau lucrurilor o valoare sau o importanță mai mică decît cea reală; a subaprecia, a subevalua. În lupta contra secetei la noi, nu trebuie să subestimăm împădurirea coastelor și culmilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/3. Personagiile contemporane din «Scrisoarea a III-a» l-au subestimat și l-au umilit. SADOVEANU, E. 83.

SUBESTIMA vb. I. tr. A subaprecia, a subevolua. [P.i. -mez. / după fr. sous-estimer].

SUBESTIMA vb. tr., refl. a (se) subaprecia, a (se) subevalua. (după fr. sous-estimer)

A SUBESTIMA ~ez tranz. (persoane sau lucruri) A estima sub valoarea reală; a subaprecia; a subevalua; a bagateliza; a deprecia. [Sil. sub-es-] /sub- + a estima

subestimare (desp. su-bes-/sub-es-) s. f., g.-d. art. subestimării

!subestimare (su-bes-/sub-es-) s. f., g.-d. art. subestimării

subestimare s. f. (sil. mf. sub-), g.-d. art. subestimării

subestima (a ~) (desp. su-bes-/sub-es-) vb., ind. prez. 1 sg. subestimez, 3 subestimează; conj. prez. 1 sg. să subestimez, 3 să subestimeze

!subestima (a ~) (su-bes-/sub-es-) vb., ind. prez. 3 subestimează

subestima vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subestimez, 3 sg. și pl. subestimează

SUBESTIMARE s. v. minimalizare.

SUBESTIMARE s. minimalizare, subapreciere, subevaluare, (rar) depreciere. (~ importanței unui lucru.)

SUBESTIMA vb. v. minimaliza.

SUBESTIMA vb. a bagateliza, a minimaliza, a subaprecia, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanța unui lucru.)

A subestima ≠ a supraestima, a supraaprecia, a supraevalua

Kein kluger Streiter hält den Feind gering (germ. „Nici un luptător înțelept nu-și subestimează dușmanul”) – maximă a lui Goethe, din piesa Ifigenia în Taurida (act. V, sc. 3). E o replică pe care Ifigenia o adresează lui Thoas, regele Tauridei, care încerca zadarnic să-i cîștige dragostea. Maxima aceasta se utilizează spre a se atrage atenția că nici un adversar nu trebuie nesocotit. LIT.