subdominantă sf [At: TIM. POPOVICI / Pl: ~te / E: sub¹- + dominantă cf fr sous-dominante] (Muz) 1 Treapta a patra a modurilor major și minor. 2 Acordul acestei trepte.

SUBDOMINANTĂ, subdominante, s. f. (Muz.) Denumirea treptei a patra a gamei diatonice; dominanta inferioară.

SUBDOMINANTĂ s.f. (Muz.) Treapta a patra a unei game diatonice; notă imediat inferioară dominantei. [După fr. sous-dominante].

SUBDOMINANTĂ s. f. (muz.) treapta a patra a modurilor major și minor; acord construit pe această treaptă. (după fr. sous-dominante)

SUBDOMINANTĂ ~e f. muz. 1) Treapta a patra a modurilor major sau minor. 2) Notă corespunzătoare. 3) Acord constituit pe această treaptă. /sub- + dominantă

subdominantă s. f., g.-d. art. subdominantei; pl. subdominante

subdominantă s. f., g.-d. art. subdominantei; pl. subdominante

subdominantă s. f., pl. subdominante

subdominantă, treapta* a patra a gamei* diatonice*, situată între dominantă* și mediantă (1). Funcția tonală a s. în cadrul armoniei (III, 1) este foarte caracteristică, fiind, alături de tonică* și dominantă, o treaptă principală. Opus situată față de D și la aceeași distanță față de T, ca și D, dar la cvinta* inferioară, s. se mai numește și dominantă inferioară. Acordurile* de s., D și T cuprind întregul material al tonalității (2), constituind de aceea cadența (1) perfectă. Abrev. în cifraj*: S și Sd.