9 definiții pentru subdialect
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUBDIALECT, subdialecte, s. n. Ramificație teritorială a unei limbi, subordonată dialectului și superioară graiului. [Pr.: -di-a-] – Sub1- + dialect.
SUBDIALECT, subdialecte, s. n. Ramificație teritorială a unei limbi, subordonată dialectului și superioară graiului. [Pr.: -di-a-] – Sub1- + dialect.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
subdialect sn [At: IORDAN, T. 390 / P: ~di-a~ / Pl: ~e / E: sub1- + dialect] (Lin) Ramificație teritorială a unei limbi subordonată dialectului și superioară graiului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBDIALECT s.n. Ramificație a unei limbi, intermediară între dialect și grai. [< sub- + dialect].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBDIALECT s. n. ramificație teritorială a unei limbi, între dialect și grai. (< engl. subdialect)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBDIALECT ~e n. Subdiviziune a unui dialect. /sub- + dialect
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
subdialect (desp. -di-a-) s. n., pl. subdialecte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
subdialect (-di-a-) s. n., pl. subdialecte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subdialect s. n. (sil.-di-a-), pl. subdialecte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SUBDIALECT s. n. (< sub- + dialect): ramificație teritorială a unei limbi, subordonată dialectului, superioară graiului și opusă altor s. printr-o serie de particularități. Pentru cei mai mulți lingviști români și străini dialectul dacoromân are cinci s.: muntean, moldovean, bănățean, crișean și maramureșean (pentru unii lingviști români și străini acestea reprezintă de fapt „dialectele limbii române moderne și actuale”). S. dispune de un sistem lingvistic coerent, cu norme proprii care asigură comunicarea eficace în cadrul comunității sociale (rurale, de obicei). Definirea și delimitarea s. este, în general, o problemă dificilă, datorită intervențiilor criteriilor extralingvistice alături de cele lingvistice. Noțiunea de s. este deci relativă și poate fi înțeleasă diferit de la o limbă la alta, în funcție de condițiile în care se prezintă un teritoriu lingvistic.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: sub-di-a-lect
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
subdialect, subdialectesubstantiv neutru
- 1. Ramificație teritorială a unei limbi, subordonată dialectului și superioară graiului. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Sub- + dialect DEX '09 DEX '98 DN