SUBCLASĂ, subclase, s. f. (Biol.) Categorie sistematică intermediară între clasă și ordin. – Sub¹- + clasă (după fr. sous-classe).

subclasă sf [At: ENC. AGR. II, 91 / Pl: ~se / E: sub¹- + clasă cf fr sous-classe] (Blg) Categorie sistematică intermediară între clasă și ordin.

SUBCLASĂ, subclase, s. f. (Biol.) Subîmpărțire sistematică intermediară între clasă și ordin. – Sub¹- + clasă (după fr. sous-classe).

SUBCLASĂ s.f. (Biol.) Diviziune imediat inferioară clasei. [Cf. fr. sous-classe].

SUBCLASĂ s. f. (biol.) categorie sistematică imediat inferioară clasei. (după fr. sous-classe)

SUBCLASĂ ~e f. Categorie sistematică intermediară între clasă și ordin. /sub- + clasă

subclasă s. f., g.-d. art. subclasei; pl. subclase

subclasă s. f., g.-d. art. subclasei; pl. subclase

subclasă s. f. clasă

SUBCLASĂ s. f. (< sub-, cf. lat. subtus + clasă, cf. fr. classe, germ. Klasse, după fr. sous-classe): grupă de unități lingvistice rezultată din a doua divizare a acestora (subclasificare) pe baza unui criteriu determinat. Termen folosit în sintagmele subclasă de adjective, subclasă de atribute adjectivale etc. Astfel: adjectivele calificative și adjectivele pronominale sunt s. ale clasei de adjective variabile, rezultate dintr-o clasificare făcută pe baza unui criteriu semantic; atributele substantivale în nominativ, cele în acuzativ, cele în dativ și cele în genitiv sunt s. ale clasei atributelor substantivale, rezultate dintr-o clasificare făcută în virtutea unui criteriu morfologic etc.