SUBCLASIFICARE s. f. clasificare secundară, făcută după o alta, în baza aceluiași criteriu. (după fr. sous-classification)

subclasificare s. f., pl. subclasificări

SUBCLASIFICARE s. f. (< sub- + clasificare < clasifica, cf. it. classificare, fr. classifier): clasificare secundară, făcută după prima, în virtutea unui criteriu identic, asemănător sau diferit și raportat la o categorie sau la o unitate lexicală sau gramaticală determinată. Rezultatul s. în lingvistică vizează una din componentele clasificărilor și este reprezentat prin subclase, în opoziție cu rezultatul primelor clasificări care e reprezentat prin clase. Astfel: prima clasificare a adjectivelor se face după criteriul flexionar în variabile și invariabile; la rândul lor, cele variabile se subdivid, după criteriul semantic, în calificative și pronominale. Deci adjectivele variabile și adjectivele invariabile reprezintă clase de adjective, în timp ce adjectivele calificative și adjectivele pronominale reprezintă subclase de adjective. De asemenea, atributele se clasifică, după criteriul morfologic, în atribute substantivale, atribute adjectivale, atribute numerale, atribute pronominale, atribute verbale, atribute adverbiale și atribute interjecționale. Cele substantivale se subdivid apoi, după cazuri – tot criteriu morfologic – în atribute substantivale în cazul nominativ, în cazul acuzativ, în cazul dativ și în cazul genitiv. Rezultatele primei clasificări reprezintă deci clase de atribute, iar rezultatele celei de-a doua clasificări reprezintă subclase de atribute.