opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBALTERN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.

SUBALTERN, -Ă, subalterni, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. – Din fr. subalterne.

subaltern, ~ă [At: HELIADE, O. II, 425 / V: (îvr) supta~ / Pl: ~i, ~e / E: fr subalterne] 1-2 a, smf (Persoană) care lucrează sub ordinele cuiva mai mare în grad sau în funcție V inferior, subordonat. 3 a (Fig; d. manifestări ale oamenilor) Care denotă o mentalitate de subaltern. 4 a (D. poziții, situații, posturi etc.) Care se află într-o poziție subordonată. 5 a Care ocupă un loc inferior într-o ierarhie.

SUBALTERN, -Ă, subalterni, -e, adj. Care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad; care este subordonat altuia. Se prea poate să fi fost și loviți de elemente subalterne, care vor da socoteală de fapta lor. PAS, Z. IV 117. Comandantul batalionului, căpitanii și ofițerii subalterni. MIRONESCU, S. A. 23. Mi se pare că acest impiegat subaltern nu ne dă respectul cuvenit. ALECSANDRI, T. 1733. Am tot dreptul să protestez în contra unui asemene act arbitrariu al autorităților subalterne... cari, după ce au pus mîna pe mine, și-au apropriat totodată și valiza mea. RUSSO, S. 201. ◊ (Substantivat) La rîndu-i însă, aplica același postulat al autorității în propria familie și față de subalterni. CĂLINESCU, E. 22. Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40.

SUBALTERN, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. [< fr. subalterne, cf. lat. sub – sub, alter – altul].

SUBALTERN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad. (< fr. subalterne, lat. subalternus)

SUBALTERN ~ă (~i, ~e) și substantival Care se subordonează unui șef; aflat în subordinile altuia, superior în grad. /<fr. subalterne

subaltern a. și m. care este sub dependența altuia.

*subaltérn, -ă adj. și s. (lat. subalternus, fr. subalterne. V. altern). Subordonat, dependent: jurisdicțiune subalternă, un subaltern. Inferior, secundar: rol subaltern.

suptaltern, ~ă a vz subaltern

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subaltern (desp. su-bal-/sub-al-) adj. m., s. m., pl. subalterni; adj. f., s. f. subalternă, pl. subalterne

!subaltern (su-bal-/sub-al-) adj. m., s. m., pl. subalterni; adj. f., s. f. subalternă, pl. subalterne

subaltern adj. m., s. m. (sil. mf. sub-), pl. subalterni; f. sg. subalternă, pl. subalterne

subaltern.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ul lui la serviciu.)

SUBALTERN adj., s. inferior, subordonat. (E ~ lui la serviciu.)

Subaltern ≠ șef

Intrare: subaltern (adj.)
subaltern1 (adj.) adjectiv
  • silabație: su-bal-tern, sub-al-tern info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subaltern
  • subalternul
  • subalternu‑
  • subalternă
  • subalterna
plural
  • subalterni
  • subalternii
  • subalterne
  • subalternele
genitiv-dativ singular
  • subaltern
  • subalternului
  • subalterne
  • subalternei
plural
  • subalterni
  • subalternilor
  • subalterne
  • subalternelor
vocativ singular — —
plural — —
suptaltern
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: subaltern (s.m.)
  • silabație: su-bal-tern, sub-al-tern info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subaltern
  • subalternul
  • subalternu‑
plural
  • subalterni
  • subalternii
genitiv-dativ singular
  • subaltern
  • subalternului
plural
  • subalterni
  • subalternilor
vocativ singular
  • subalternule
  • subalterne
plural
  • subalternilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subaltern, subalternisubstantiv masculin
subalternă, subalternesubstantiv feminin
subaltern, subalternăadjectiv

  • 1. (Persoană) care este subordonată altei persoane (într-o slujbă, într-o muncă), care lucrează sub ordinele altuia mai mare în grad. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: inferior subordonat antonime: șef
    • format_quote Se prea poate să fi fost și loviți de elemente subalterne, care vor da socoteală de fapta lor. PAS, Z. IV 117. DLRLC
    • format_quote Comandantul batalionului, căpitanii și ofițerii subalterni. MIRONESCU, S. A. 23. DLRLC
    • format_quote Mi se pare că acest impiegat subaltern nu ne dă respectul cuvenit. ALECSANDRI, T. 1733. DLRLC
    • format_quote Am tot dreptul să protestez în contra unui asemene act arbitrariu al autorităților subalterne... cari, după ce au pus mîna pe mine, și-au apropriat totodată și valiza mea. RUSSO, S. 201. DLRLC
    • format_quote La rîndu-i însă, aplica același postulat al autorității în propria familie și față de subalterni. CĂLINESCU, E. 22. DLRLC
    • format_quote Șeful, domnul Struțescu, n-avea cultură, dar era om deștept și ținea mai presus de toate la iubirea subalternilor. BASSARABESCU, S. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.