SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SUBÎNȚELÉGE subînțéleg tranz. A înțelege numai din cele sugerate indirect. [Sil. sub-în-] /sub- + a înțelege
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBÎNȚELÉGE vb. III. refl. A lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. [P.i. subînțelég. / < sub- + înțelege, după fr. sousentendre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBÎNȚELÉGE vb. refl. a lăsa să se înțeleagă, a se înțelege de la sine. (după fr. sous-entendre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SUBÎNȚELÉGE vb. a reieși, a rezulta. (Aceste lucruri se ~ destul de limpede.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
subînțelége vb. (sil. mf. sub-) înțelege
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink