suav, ~ă a [At: NEGULICI / V: (îvr) soav, ~ă / P: su-av / E: fr suave] 1 (D. oameni; mai ales, d. femei sau d. însușirile, manifestările, creațiile etc. lor, pex, d. obiecte, d. fenomene etc. ori d. însușirile acestora) Care dă impresia de armonie discretă a formei, de aspect fragil, plăpând al structurii etc., producând un sentiment de delectare (vizuală), sugerând puritatea și trezind asociații tulburătoare Si: delicat (2), dulce (12), fin¹ (2), gingaș (2), grațios (1), ușor, (reg) scarandiv. 2 (D. voce sau d. inflexiunile ei, d. sunete ori, pex, d. melodicitate) Care dă impresia de armonie auditivă discretă și inedită, exotică etc., producând un sentiment de delectare auditivă discretă bazat pe interpretări, pe asociații etc., strict personale Si: armonios (4), duios (5), dulce (14), fermecător (4), melodios. 3 (D. mirosuri, parfumuri etc.) Care produce o senzație olfactivă discretă și plăcută, tulburătoare etc. Si: dulce (13), fin¹ (2). 4 (Rar; d. gustul fructelor, mâncărurilor etc.) Care produce o senzație plăcută prin arome discrete, exotice etc.

SUAV, -Ă, suavi, -e, adj. Care produce o impresie de finețe, de gingășie; delicat, grațios, discret. Enormele piscuri se acoperă de nuanțe cu totul diafane, cum n-ar putea avea decît petalele suave ale trandafirilor. BOGZA, C. O. 267. Gură senzuală, neted tăiată, totul într-o față slabă, oblongă, de o blîndețe suavă. CĂLINESCU, E. 34. Inima se simte tînără și curată ca parfumul suav al cascadelor. BOLINTINEANU, O. 315. ◊ Fig. Vitrinele prăvăliilor de pe Calea Victoriei arătau în iarna aceea trecătorilor parfumuri... cu denumirile cele mai suave. PAS, Z. IV 137. Vechi cîntice ale poporului! ce dulce farmec coprindeți voi în naivele voastre expresiuni!... Voi sînteți pentru noi amintiri suave ce înviază junia în suflete! ODOBESCU, S. I 235. ◊ (Adverbial) Doamna cu pastilele de ciocolată surîdea suav. C. PETRESCU, C. V. 124.

SUAV, -Ă adj. Care produce o impresie plăcută asupra auzului sau mirosului; delicat, fin, gingaș. [Pron. su-av. / cf. fr. suave, lat. suavis].

SUAV, -Ă adj. delicat, fin, gingaș. (< fr. suave)

SUAV ~ă (~i, ~e) Care este plin de sensibilitate și delicatețe; gingaș; fin. Parfum ~. /< fr. suave

suav a. foarte dulce, foarte plăcut: vieața noastră trece ca suava rouă BOL.

*suáv, -ă adj. (lat. suavis, pron. sŭavis. În 2 sil.). Foarte delicat și plăcut: parfum suav, muzică suavă. Adv. În mod suav.

suav adj. m., pl. suavi; f. suavă (desp. su-a-), pl. suave

suav adj. m., pl. suavi; f. suavă (su-a-), pl. suave

suav adj. m., pl. suavi; f. sg. suavă, pl. suave

suav

SUAV adj. v. delicat.

SUAV adj. delicat, fin, gingaș, grațios, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.)

What’s in a name? That which we call a rose,/ by any other name would smell as sweet (engl. „Ce-i un nume? Ceea ce numin trandafir/ Tot suav ar mirosi, oricum l-am numi”). Sînt două versuri celebre din și mai celebra tragedie Romeo și Julieta de W. Shakespeare (act. II, sc. 2). În poetica întîlnire din grădina Capuleților, Julieta îi spune lui Romeo, în cuvinte de neuitat, că nu numele – ca să parafrazăm o cunoscută zicală – face pe om, ci omul cinstește numele. Sau, cum atît de frumos a tradus Șt. O. Iosif: „Un nume ce-i? Un trandafir, oricum Îi spui, îți dă același scump parfum!” Versurile sînt citate în sensul zicalei noastre mai sus pomenită. LIT.