sușig, ~ă [At: MÂNDRESCU, UNG. 103 / V: (reg) susig, șușug / Pl: ~uri / E: mgh szükség] 1 sm (Trs; Mar) Lipsă. 2 sn (Trs; Mar; pex) Nevoie. 3 a (Reg; d. oameni; îf susig) Lipsit de bani.

susig, ~ă smn, a vz sușig

sușug sn vz susig

șușag sn vz sușig

șușug sn vz sușig

sușig, -ă, s.n., adj. (reg.) 1. (s.n.) lipsă, nevoie. 2. (adj.; despre oameni) lipsit de bani.