2 definiții pentru stăvilitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stăvilitor, ~oare a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: stăvili + -tor] (Îdt) 1 Care întrerupe (brusc). 2 Care face să înceteze sau să se atenueze Si: zăgăzuitor. 3 Care împiedică, neîngăduind să se producă, să evolueze într-un anume fel.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stăvilitor, stăvilitoare, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stăvilitor
stăvilitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)