stăvilit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: stăvili] (Rar) 1 (D. ape sau d. cursurile lor) Care este stăvilit (1) Si: barat³ (1). 2 (Pex) Îndiguit. 3 (D. acțiuni, d. procese fizice sau psihice, d. fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) Oprit² (brusc) Si: înfrânt, zăgăzuit.

stavila v vz stăvili

stavili v vz stăvili

stăvila v vz stăvili

stăvili vt [At: CR (1831), 185²/19 / V: (îrg) stavila, stav~, ~la / Pzi: ~lesc / E: stavilă] 1 A construi un stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei Si: a bara (1), a zăgăzui. 2 (Pex) A face talazuri la malul unei ape Si: a îndigui, a taluza, a zăgăzui. 3 (Rar; c.i. drumuri) A bara (1). 4 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A întrerupe (brusc) Si: a opri. 5 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A face să înceteze sau să se atenueze Si: a înfrâna, a pune frâu, a pune stavilă, a zăgăzui V calma, potoli, tempera. 6 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A împiedica, neîngăduind să se producă, să evolueze etc. într-un anume fel Si: a opri.

STĂVILI, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stavilă cursului unei ape; a zăgăzui. Dacă ploua, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Bouarului și se întreba dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. I 53. 2. Fig. A opri, a împiedica, a face să înceteze (ceva). Străduindu-se să-și stăvilească enervarea, explică... GALAN, B. I 8. Află furtuna ce îl amenința și începu a se pregăti în grabă a o stăvili cu toată puterea ambelor țări ce stăpînea. BĂLCESCU, O. II 278.

A STĂVILI ~esc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acțiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă

stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC.

stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele.

stăvili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, 3 sg. stăvilește, imperf. 1 stăvileam; conj. prez. 1 sg. să stăvilesc, 3 să stăvilească

stăvili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, imperf. 3 sg. stăvilea; conj. prez. 3 să stăvilească

stăvili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, imperf. 3 sg. stăvilea; conj. prez. 3 sg. și pl. stăvilească

stăvilesc, -leam 1 imp.

STĂVILIT adj. 1. v. zăgăzuit. 2. v. îndiguit.

STĂVILIT adj. 1. barat, zăgăzuit. (O apă ~.) 2. îndiguit, zăgăzuit. (Mal ~.)

Stăvilit ≠ nestăvilit

STĂVILI vb. v. curma, întrerupe, opri.

STĂVILI vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.

STĂVILI vb. 1. a bara, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.) 3. a domoli, a potoli, a stăpîni, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ entuziasmul.) 4. a împiedica, a înfrîna, a opri, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)

stăvili vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI.