opțiuni

2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stăurat, ~ă a [At: FOLC. MOLD. I, 239 / V: stou~ / Pl: ~ați, ~e / E: stăura] (Mol) Demn de admirație.

stăura vi [At: ALEXI, W. / Pzi: staur / E: ml stabulare cf a stăura] 1 (Înv; Trs) A holba ochii (de mirare, de spaimă). 2 (Trs) A pofti.

stourat, ~ă a vz stăurat

ASTĂURA (astaur) vb. intr. Băn. A pîndi pe cineva spre a-l vedea, spre a-l prinde [👉 STĂURA].

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

STĂURA, stăur, vb. I. Tranz. (Trans.) A (se) zgîi (1). (în loc de zgăura)

stăura (-r, at), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura < sgău, cf. sgîi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stăurat, stăurată, adj. (reg.) demn de admirație.

stăura, staur, vb. I 1. (înv.) a holba ochii (de mirare, de spaimă). 2. (reg.) a pofti.

Intrare: stăurat
stăurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăurat
  • stăuratul
  • stăuratu‑
  • stăurată
  • stăurata
plural
  • stăurați
  • stăurații
  • stăurate
  • stăuratele
genitiv-dativ singular
  • stăurat
  • stăuratului
  • stăurate
  • stăuratei
plural
  • stăurați
  • stăuraților
  • stăurate
  • stăuratelor
vocativ singular — —
plural — —
stourat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stăura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăura
  • stăurare
  • stăurat
  • stăuratu‑
  • stăurând
  • stăurându‑
 singular plural
  • stăură
  • stăurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăur
 (să)
  • stăur
  • stăuram
  • stăurai
  • stăurasem
a II-a (tu)
  • stăuri
 (să)
  • stăuri
  • stăurai
  • stăurași
  • stăuraseși
a III-a (el, ea)
  • stăură
 (să)
  • stăure
  • stăura
  • stăură
  • stăurase
plural I (noi)
  • stăurăm
 (să)
  • stăurăm
  • stăuram
  • stăurarăm
  • stăuraserăm
  • stăurasem
a II-a (voi)
  • stăurați
 (să)
  • stăurați
  • stăurați
  • stăurarăți
  • stăuraserăți
  • stăuraseți
a III-a (ei, ele)
  • stăură
 (să)
  • stăure
  • stăurau
  • stăurară
  • stăuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)