opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂRUIALĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.

STĂRUIALĂ, stăruieli, s. f. (Înv.) Stăruință. [Pr.: -ru-ia-] – Stărui + suf. -eală.

stăruială sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 202 / Pl: ~ieli / E: stărui + -eală] (Înv) 1 Stăruință (1). 2-3 Stăruință (6-7). 4 (Îlav) Cu ~ Cu stăruință (7).

STĂRUIALĂ, stăruieli, s. f. (Învechit) Stăruință. Multă stăruială, îngrijiri și îndoiele, Privigheri, oftări și lacrimi, plînsuri, rugi și ostenele. CONACHI, P. 81.

stăruĭálă f., pl. ĭelĭ. Rar. Stăruință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăruială (înv.) s. f., g.-d. art. stăruielii; pl. stăruieli

stăruială (înv.) s. f., g.-d. art. stăruielii; pl. stăruieli

stăruială s. f., g.-d. art. stăruielii; pl. stăruieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂRUIALĂ s. v. insistență, perseverență, persistență, statornicie, stăruință, tenacitate.

stăruială s. v. INSISTENȚĂ. PERSEVERENȚĂ. PERSISTENȚĂ. STATORNICIE. STĂRUINȚĂ. TENACITATE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

STĂRUIÁLĂ, b. (Vra), < vb. a stărui.

Intrare: stăruială
stăruială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăruială
  • stăruiala
plural
  • stăruieli
  • stăruielile
genitiv-dativ singular
  • stăruieli
  • stăruielii
plural
  • stăruieli
  • stăruielilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Stăruială
Stăruială nume propriu
nume propriu (I3)
  • Stăruială
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăruială, stăruielisubstantiv feminin

etimologie:
  • Stărui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.