opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.

STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A peți o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. – Din staroste.

stărăstoi, ~oaie smf vz stărosti

stărostesc, ~ească a [At: (a. 1756) N. A. BOGDAN, C. M. 60 / Pl: ~ești / E: staroste + -esc] 1 Care aparține starostelui (1). 2 Privitor la staroste (1). 3 De staroste (1). 4 (Îs) Vadră ~ească sau (rar) obicei ~ Impozit local, în natură sau în bani, pe care îl dădeau (starostelui (1)) posesorii de podgorii din regiunea cuprinsă între Milcov și Trotuș, la sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea.

stărosti [At: NEGRUZZI, S. I, 65 / Pzi: ~tesc / E: staroste] 1 vt(a) (Reg; c.i. persoane de sex feminin) A peți (prin intermediul starostelui (4)). 2 vt(a) (Reg; c.i. pretendentul la mâna cuiva sau mirele unei nunți populare). A fi staroste (4) pentru cineva. 3 vi A vorbi (în calitate de staroste (4)).

STĂROSTI, stărostesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cere de la părinți mîna fetei în numele unui fecior; a peți; p. ext. a rosti orațiile la nuntă. Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. ♦ Tranz. A servi cuiva drept staroste. Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG.

A STĂROSTI ~esc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peți. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunți. /Din staroste

stărostì v. a mijloci o căsătorie: Paltin Craiu a stărostit COȘBUC.

2) stărostésc v. tr. Mold. Trans. Mijlocesc o căsătorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, 3 stărostește, imperf. 1 stărosteam; conj. prez. 1 sg. să stărostesc, 3 să stărostească

stărosti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. 3 sg. stărostea; conj. prez. 3 să stărostească

stărosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărostesc, imperf. sg. stărostea; conj. prez. 3 sg. și pl. stărostească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂROSTI vb. v. cere, peți.

stărosti vb. v. CERE. PEȚI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stărosti, stărostesc, vb. tranz. – (reg.) A îndeplini îndatoririle unui staroste; a conduce ceremonia nunții. (Trans., Maram., Mold.). – Din staroste (DEX, MDA).

stărosti, -esc, vb. tranz. – 1. A peți (prin staroste). 2. A fi staroste. – Din staroste.

Intrare: stărostire
stărostire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stărostire
  • stărostirea
plural
  • stărostiri
  • stărostirile
genitiv-dativ singular
  • stărostiri
  • stărostirii
plural
  • stărostiri
  • stărostirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stărosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stărosti
  • stărostire
  • stărostit
  • stărostitu‑
  • stărostind
  • stărostindu‑
 singular plural
  • stărostește
  • stărostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stărostesc
 (să)
  • stărostesc
  • stărosteam
  • stărostii
  • stărostisem
a II-a (tu)
  • stărostești
 (să)
  • stărostești
  • stărosteai
  • stărostiși
  • stărostiseși
a III-a (el, ea)
  • stărostește
 (să)
  • stărostească
  • stărostea
  • stărosti
  • stărostise
plural I (noi)
  • stărostim
 (să)
  • stărostim
  • stărosteam
  • stărostirăm
  • stărostiserăm
  • stărostisem
a II-a (voi)
  • stărostiți
 (să)
  • stărostiți
  • stărosteați
  • stărostirăți
  • stărostiserăți
  • stărostiseți
a III-a (ei, ele)
  • stărostesc
 (să)
  • stărostească
  • stărosteau
  • stărostiră
  • stărostiseră
stărăstoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stărosti, stărostescverb

  • 1. popular A peți o fată în numele altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cere peți
    • 1.1. A rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A servi cuiva drept staroste. DLRLC
      • format_quote Feciorul... se ține grapă de mine să-l stărostesc. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • staroste DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.