2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

2) stărețésc și -ițésc, v. intr. Funcționez ca stariț.

1) stărețésc și -ițésc, -eáscă adj. De stareț.

STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.

STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.

stăreți vi [At: TDRG / Pzi: esc / E: stareț] A conduce o mănăstire în calitate de stareț (2).

STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire în calitate de stareț. Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, 3 sg. stărețește, imperf. 1 stărețeam; conj. prez. 1 sg. să stărețesc, 3 să stărețească

stăreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, imperf. 3 sg. stărețea; conj. prez. 3 să stărețească

stăreți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, imperf. 3 sg. stărețea; conj. prez. 3 sg. și pl. stărețească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: stărețesc
stărețesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stăreți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăreți
  • stărețire
  • stărețit
  • stărețitu‑
  • stărețind
  • stărețindu‑
singular plural
  • stărețește
  • stărețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stărețesc
(să)
  • stărețesc
  • stărețeam
  • stăreții
  • stărețisem
a II-a (tu)
  • stărețești
(să)
  • stărețești
  • stărețeai
  • stărețiși
  • stărețiseși
a III-a (el, ea)
  • stărețește
(să)
  • stărețească
  • stărețea
  • stăreți
  • stărețise
plural I (noi)
  • stărețim
(să)
  • stărețim
  • stărețeam
  • stărețirăm
  • stărețiserăm
  • stărețisem
a II-a (voi)
  • stărețiți
(să)
  • stărețiți
  • stărețeați
  • stărețirăți
  • stărețiserăți
  • stărețiseți
a III-a (ei, ele)
  • stărețesc
(să)
  • stărețească
  • stărețeau
  • stăreți
  • stărețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăreți, stărețescverb

  • 1. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: egumeni
    • format_quote Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221. DLRLC
etimologie:
  • stareț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.