2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
2) stărețésc și -ițésc, v. intr. Funcționez ca stariț.
1) stărețésc și -ițésc, -eáscă adj. De stareț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Valery
- acțiuni
stăreți vi [At: TDRG / Pzi: ~țesc / E: stareț] A conduce o mănăstire în calitate de stareț (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STĂREȚI, stărețesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire în calitate de stareț. Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stăreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, 3 sg. stărețește, imperf. 1 stărețeam; conj. prez. 1 sg. să stărețesc, 3 să stărețească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stăreți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, imperf. 3 sg. stărețea; conj. prez. 3 să stărețească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stăreți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețesc, imperf. 3 sg. stărețea; conj. prez. 3 sg. și pl. stărețească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STĂREȚI vb. (BIS.) a egumeni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STĂREȚI vb. (BIS.) a egumeni.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
stăreți, stărețescverb
- 1. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: egumeni
- Cîți ani sînt de cînd un Paisie stărețea... peste norodul acestei mănăstiri. GALACTION, O. I 221. DLRLC
-
etimologie:
- stareț DEX '98 DEX '09