5 definiții pentru stăpânie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
stăpânie sf [At: PSALT. 289 / Pl: ~ii / E: stăpânit + -ie] (Înv) 1 Stăpânire (1). 2 Atitudine de stăpân (15-16). 3-4 Stăpânire (7-8). 5 Dominație (a unei țări). 6 Putere. 7-8 Stăpânire (12-13). 9 (Îs) ~ia sineșului Stăpânire (17) de sine.
stăpîníe f. L. V. Stăpînire (a șasea treaptă îngerească).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STĂPÂNIE s. v. autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominație, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stăpînie s. v. AUTORITATE. CALM. CÎRMUIRE. CONDUCERE. CUMPĂT. DIRIGUIRE. DOMINARE. DOMINAȚIE. DOMNIE. FIRE. GUVERNARE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂPÎNIRE. SUPREMAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
stăpânie, stăpânii s. f. (Înv.) Stăpânire, suveranitate; domnie. ♦ (La pl.) Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu domniile și cu puterile, alcătuiesc treapta a doua a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Stăpânesc peste popoare și sunt înfățișați în iconografie îmbrăcați în mantie, peste care poartă o tunică până la genunchi, și țin în mâna dreaptă un toiag cu cruce la vârf, iar în stânga globul pământesc cu monograma lui Iisus Hristos. – Din stăpân + suf. -ie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |