5 definiții pentru stăpânie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stăpânie sf [At: PSALT. 289 / Pl: ~ii / E: stăpânit + -ie] (Înv) 1 Stăpânire (1). 2 Atitudine de stăpân (15-16). 3-4 Stăpânire (7-8). 5 Dominație (a unei țări). 6 Putere. 7-8 Stăpânire (12-13). 9 (Îs) ~ia sineșului Stăpânire (17) de sine.

stăpîníe f. L. V. Stăpînire (a șasea treaptă îngerească).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂPÂNIE s. v. autoritate, calm, cârmuire, conducere, cumpăt, diriguire, dominare, dominație, domnie, fire, guvernare, hegemonie, putere, stăpânire, supremație.

stăpînie s. v. AUTORITATE. CALM. CÎRMUIRE. CONDUCERE. CUMPĂT. DIRIGUIRE. DOMINARE. DOMINAȚIE. DOMNIE. FIRE. GUVERNARE. HEGEMONIE. PUTERE. STĂPÎNIRE. SUPREMAȚIE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

stăpânie, stăpânii s. f. (Înv.) Stăpânire, suveranitate; domnie. ♦ (La pl.) Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu domniile și cu puterile, alcătuiesc treapta a doua a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Stăpânesc peste popoare și sunt înfățișați în iconografie îmbrăcați în mantie, peste care poartă o tunică până la genunchi, și țin în mâna dreaptă un toiag cu cruce la vârf, iar în stânga globul pământesc cu monograma lui Iisus Hristos. – Din stăpân + suf. -ie.

Intrare: stăpânie
stăpânie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăpânie
  • stăpânia
plural
  • stăpânii
  • stăpâniile
genitiv-dativ singular
  • stăpânii
  • stăpâniei
plural
  • stăpânii
  • stăpâniilor
vocativ singular
plural