STĂNOAGĂ, stănoage, s. f. (Tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog).

STĂNOAGĂ, stănoage, s. f. (Tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog).

STĂNOAGĂ, stănoage, s. f. (Tipogr.) Pupitru pe care se așază casele de litere cînd se culege un text.

STĂNOAGĂ ~ge f. poligr. Poliță în formă de pupitru pe care se așază casetele de litere, când se culege un text cu mâna. /<ucr., rus. stanok

stănoagă (raft pentru litere, barieră) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. stănoagei; pl. stănoage

stănoagă (raft pentru litere/bară de lemn) s. f., g.-d. art. stănoagei; pl. stănoage

stănoagă (tipogr.) s. f., g.-d. art. stănoagei; pl. stănoage