opțiuni
  • info

6 definiții pentru stămbar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂMBAR, stămbari, s. m. (Rar) Persoană care face negoț cu stambă. – Stambă + suf. -ar.

STĂMBAR, stămbari, s. m. (Rar) Persoană care face negoț cu stambă. – Stambă + suf. -ar.

stămbar sm [At: I. BOTEZ, ȘC. 178 / Pl: ~i / E: stambă + -ar] (Rar) Persoană care face negoț cu stambă (4).

STĂMBAR, stămbari, s. m. (Rar) Cel care face negoț cu stambă. E de prin Turnu, fecior de negustoraș stămbar. STANCU, D. 432. Un stămbar tocmai își scotea marfa în pragul dughenii. I. BOTEZ, ȘC. 178.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stămbar (înv.) s. m., pl. stămbari

stămbar (rar) s. m., pl. stămbari

stămbar s. m., pl. stămbari

Intrare: stămbar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stămbar
  • stămbarul
  • stămbaru‑
plural
  • stămbari
  • stămbarii
genitiv-dativ singular
  • stămbar
  • stămbarului
plural
  • stămbari
  • stămbarilor
vocativ singular
  • stămbarule
  • stămbare
plural
  • stămbarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stămbar, stămbarisubstantiv masculin

  • 1. rar Persoană care face negoț cu stambă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E de prin Turnu, fecior de negustoraș stămbar. STANCU, D. 432. DLRLC
    • format_quote Un stămbar tocmai își scotea marfa în pragul dughenii. I. BOTEZ, ȘC. 178. DLRLC
etimologie:
  • Stambă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.